ICCJ. Decizia nr. 5585/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5585
Dosar nr. 9852/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr.16090 din 13 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Constanţa, Biroul de Carte Funciară, a fost respinsă cererea formulată de petenţii F.N. şi F.M., pentru intabularea dreptului de proprietate, cu notarea respingerii în cartea funciară.
S-a reţinut pentru aceasta că:
Petenţii au dobândit imobilul, prin contractul de vânzare-cumpărare autentic, din ale cărui menţiuni rezultă că vânzătoarea F.O. a dobândit imobilul în baza certificatului de moştenitor de pe urma defunctului F.I., care, la rândul său, a deţinut imobilul fără acte de proprietate.
Prin urmare, succesoarea defunctului nu a putut dobândi prin moştenire dreptul de proprietate asupra imobilului, drept care nu exista în masa succesorală, prescripţia achizitivă putând fi aplicată de judecător numai dacă cel interesat o invocă pe cale de acţiune sau excepţie.
În acest sens judecătorul de carte funciară nu are competenţa să constate, în cadrul unei proceduri necontencioase, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 155 din 18 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de petenţi, împotriva Încheierii nr. 16090 din 13 decembrie 2003 a Judecătoriei Constanţa, Biroul de Carte Funciară, în esenţă, pentru aceleaşi considerente, raportat la prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs petenţii F.N. şi F.M., prin notar juridic M.S., susţinând, în esenţă, că:
- prin actul notarial întocmit în anul 1993 în mod legal este făcută dovada proprietăţii numiţilor F.N. şi F.M. conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 posesia exercitată sub nume de proprietar are efecte juridice chiar în cazul în care posesorul nu are titlu de proprietate, calitatea de proprietar fiind atestată de primarul localităţii şi fiind dobândită prin succesiune conform certificatului de moştenitor.
Ca atare, înscrierea dreptului real imobiliar, numai în scop de opozabilitate în sistemul Legii nr. 7/1996, a fost legală.
Recursul nu este întemeiat.
În raport de prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996 şi art. 90 din Regulamentul de punere în aplicare a legii, corect s-a apreciat că înscrisul prin care s-a dorit a se face dovada dreptului de proprietate al autorului vânzătoarei F.O. nu întruneşte condiţiile de validitate în acest sens, el consfinţind numai un fapt juridic, posesia exercitată asupra terenului, fără a se deţine acte de proprietate.
Cum potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate se înscrie în cartea funciară în baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil şi cum dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune conform art. 1841 C. civ. se poate stabili numai pe cale de judecată, rezultă că în speţă nu s-a făcut dovada existenţei dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul vânzătoarei, astfel încât hotărârea atacată este legală.
Aşa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenţii F.N. şi F.M. împotriva deciziei nr. 155/c din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5598/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5575/2005. Civil → |
|---|
