ICCJ. Decizia nr. 5562/2005. Civil. Constatare paternitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5562
Dosar nr. 1394/2005
Şedinţa de la 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 506 din 22 ianuarie 2004, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia prescrierii extinctive a dreptului material la acţiunea în stabilirea paternităţii şi a admis acţiunea formulată de reclamantul I.A. împotriva pârâtelor T.T. şi T.A.M. şi a constatat că tatăl reclamantului I.A., născut la data de 21 noiembrie 1985 este T.D., fiul lui I. şi F., născut la data de 21 noiembrie 1940 în comuna Coteana, judeţul Olt, decedat la data de 1 ianuarie 2003.
A obligat pe pârâte la 8.300.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva menţionatei sentinţe, au formulat apel pârâtele T.T. şi T.A.M., iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, invocând, din oficiu excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, prin încheierea dată în camera de consiliu la 30 noiembrie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut şi motivat că prin OUG nr. 65/2004, pct. 2 al art. 2 C. proc. civ. s-a modificat în sensul că, tribunalele judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă în cererile de divorţ, în cererile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, iar cererile privind raporturile personale dintre părinţi şi copiii minori, în cererile privind filiaţia, în orice alte cazuri prevăzute expres de lege.
OUG nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă a fost aprobată prin Legea 493 nr. 10 noiembrie 2004 şi potrivit art. II alin. (2) din această lege „căile de atac se judecă la instanţele competente potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă".
În cazurile prevăzute la pct. 2 „apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a Legii nr. 493/2004, se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se trimit la curţile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor".
Constatând că prezenta cauză, având ca obiect constatare de paternitate, este de competenţa Tribunalului Bucureşti, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., modificat prin OUG nr. 65/2004, având în vedere şi dispoziţia privind trimiterea dosarelor de apel aflate pe rolul curţilor de apel la data de 10 noiembrie 2004 la instanţa competentă, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că se impune declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Împotriva menţionatei încheieri au declarat recurs pârâtele T.T. şi T.A.M. solicitând admiterea acestuia, respingerea excepţiei de necompetenţă materială invocată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare aceleiaşi instanţe.
Apreciază că dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 privind aprobarea OUG nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, referitoare la declinare, în camera de consiliu şi fără citarea părţilor, precum şi la caracterul irevocabil al încheierii, sunt neconstituţionale, întrucât contravin art. 21 din Constituţia României, îngrădind accesul liber la justiţie şi aducând atingere dreptului lor la un proces echitabil.
Invocând excepţia neconstituţionalităţii dispoziţiilor procedurale menţionate, pârâtele solicită sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării acesteia.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 privind aprobarea OUG nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, s-a instituit o procedură specială, art. II alin. (3) din lege prevăzând că în cazurile prevăzute la alin. (2) „apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit la tribunale, prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor".
Drept urmare, caracterul irevocabil al încheierii presupune că aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată, de aici rezultând caracterul inadmisibil al recursului declarat în cauză.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor procedurale menţionate, nu poate fi primită, pentru considerentele ce succed:
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
În speţă, excepţia invocată vizează o dispoziţie procedurală şi nu o dispoziţie privind soluţionarea pe fond a cauzei dedusă judecăţii, cum cere textul de lege citat.
Pe de altă parte, cererea subsidiară de sesizare a Curţii Constituţionale nu poate fi primită, întrucât pentru a fi luată în discuţie, trebuie ca însăşi cererea dedusă judecăţii să fie prevăzută de lege iar instanţa să fie corect sesizată.
Or, aşa cum s-a arătat în speţă, calea de atac nu este prevăzută de lege, încheierea de declinare a competenţei fiind irevocabilă, astfel că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este legal investită, recursul fiind, aşa cum s-a arătat, inadmisibil.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat de pârâte împotriva încheierii de declinare a competenţei dată de către Curtea de Apel Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, va fi respins ca inadmisibil.
Se va respinge şi cererea subsidiară de sesizare a Curţii Constituţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtele T.T. şi T.A.M. împotriva încheierii dată în camera de consiliu de la 30 noiembrie 2004, în dosarul nr. 1041/2004, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5572/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5522/2005. Civil → |
|---|
