ICCJ. Decizia nr. 5572/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5572
Dosar nr. 4475/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj, secţia civilă, sub nr. 13910 din 5 decembrie 2002, precizată şi extinsă, reclamanţii F.T.D. şi F.T.P. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Cluj Napoca, Consiliul local Cluj Napoca şi Primarul municipiului Cluj Napoca pentru a se dispune anularea dispoziţiei nr. 5009 din 8 noiembrie 2002 emisă de Primar, a se constata nulitatea ofertei de donaţie autentificată sub nr. 9657 din 22 noiembrie 1947 de notariatul judeţean Cluj, pentru nerespectarea condiţiei de către fostul Consiliul Popular al Judeţului Cluj, a se intabula dreptul de proprietate al reclamanţilor conform certificatului de moştenitor nr. 50 din 9 august 2001 asupra imobilelor din C.F. 12555 Cluj, nr.top. 15114/1/1/2 de 2727 mp şi 15114/1/1/3 de 31882 mp şi a fi obligaţi pârâţii să elibereze terenul proprietatea reclamanţilor.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că nu s-a respectat de către Consiliul Popular al Judeţului Cluj condiţionarea donaţiei, respectiv nu s-a eliberat autorizaţie de construcţie.
Prin sentinţa civilă nr. 327 din 2 aprilie 2003, Tribunalul Cluj a respins plângerea extinsă şi precizată a reclamanţilor. A motivat că imobilul teren a devenit proprietatea statului în baza contractului de donaţie nr. 9657/1974 înscrisă în C.F. în anul 1975, iar prin sentinţa civilă nr. 9358/1997 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin Decizia civilă nr. 887/1999 a Tribunalului Cluj şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 436/2000 a Curţii de Apel Cluj s-a respins acţiunea donatorilor printre care şi autoarei reclamaţilor, pentru constatarea nulităţii absolute a donaţiei reţinându-se printre altele că ofertele de donaţie a terenurilor ce formează şi obiectul prezentului litigiu au fost acceptate prin Decizia nr. 25/1975 a Consiliului Popular al Judeţului Cluj care a respectat condiţia de emitere de autorizaţii de construire.
Apreciind petitul 2 al prezentei acţiuni ca fiind principal, iar celelalte petite accesorii acestuia, tribunalul a reţinut ca opozabilă reclamanţilor sentinţa civilă nr. 9358/1997 a judecătoriei Cluj Napoca întrucât au fost părţi în proces în calitate de succesori ai defunctei B.A. decedată în cursul procesului din prima instanţă, precum şi faptul că reclamanţii nu au făcut dovada că Statul Român nu şi-a respectat obligaţia de emitere a unor autorizaţii de construire, aspect invocat ca motiv de nulitate a donaţiei (petitul 2 acţiune).
Considerând că nu s-a făcut dovada că imobilele au fost preluate abuziv de stat, tribunalul a respins acţiunea, petitul 2 ca nedovedit, iar celelalte petite conform principiului accesoriul urmează soarta principalului.
Apelul reclamanţilor a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 104 din 18 iunie 2003, reţinându-se opozabilitatea faţă de aceştia a sentinţei civile nr. 9358 din 14 iulie 1997 a Judecătoriei Cluj Napoca de respingere a acţiunii în constatarea nulităţii donaţiei, definitivă şi irevocabilă, ceea ce face imposibilă obţinerea unor măsuri reparatorii prin neîndeplinirea condiţiei impusă de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Reclamanţii au declarat recurs invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. şi cerând desfiinţarea deciziei ca nelegală şi netemeinică.
Au criticat instanţa imputându-i că prin Decizia pronunţată nu a ţinut seama de faptul că statul nu a respectat condiţia reală a donaţiei, care exprima voinţa internă a donatorilor, respectiv aceea ca restul de teren (aproximativ 10.000 mp) să rămână în proprietatea lor şi că, li s-a înrăutăţit situaţia în propria lor cale de atac, prin faptul de a considera că prin sentinţa civilă nr. 9358/1997 a Tribunalului Cluj s-a statuat cu putere de lucru judecat valabilitatea donaţiei, situaţie pe care tribunalul o înlăturase prin sentinţa menţinută în apel.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă, că reclamanţii F.T.D. şi F.T.P. în calitate de moştenitori ai defunctei F.V., au formulat notificare în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 cerând să li se restituie în natură terenul situat în municipiul Cluj Napoca, înscris iniţial în C.F. 12555, transcris în C.F. 185 şi respectiv 1431 cu nr. top.15114/1/1/2 şi 15114/1/1/3.
Prin dispoziţia nr. 5009 din 8 noiembrie 2002 Municipiul Cluj Napoca prin Primar a respins cererea reclamanţilor, cu motivarea că terenul nu face parte din categoria imobilelor preluate abuziv, întrucât a trecut în proprietatea statului român în anul 1947 în baza ofertelor de donaţie autentificate, acceptate prin Decizia Comitetului Executiv al Consiliului popular al judeţului Cluj nr. 25 din 24 ianuarie 1975.
Art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 prevede că, în sensul legii prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege „imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi alte imobile donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă".
Prin acţiunea introductivă reclamanţii au cerut anularea dispoziţiei nr. 5009 din 8 noiembrie 2002 emisă de Primar.
Raportat la textul citat, aceştia trebuiau să anexeze la notificare şi respectiv la acţiunea de faţă o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care să se fi admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei.
Prin urmare, anterior notificării reclamanţii trebuiau să fi obţinut o hotărâre definitivă şi revocabilă de anulare sau constatare a nulităţii donaţiei, ceea ce aceştia nu au făcut.
Textele de lege invocate în recurs, respectiv pct. 7, 9 şi 10 din art. 304 C. proc. civ. nu-şi găsesc corespondent în motivele de fapt formulate de recurenţi, care nu pot fi luate în considerare, având în vedere cazurile în care legea prevede că imobilele se consideră a fi preluate abuziv.
Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Cluj prin care se reţine că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru admiterea cererii reclamanţilor este corectă.
În consecinţă recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii F.T.D. şi F.T.P. împotriva deciziei nr. 104 din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5582/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5562/2005. Civil. Constatare paternitate.... → |
|---|
