ICCJ. Decizia nr. 5579/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 29 august 2002 reclamanții S.M., S.D. și P.J., în contradictoriu cu Banca Națională a României, sucursala județeană Buzău, și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați a le restitui un număr de 57 monede din aur sau contravaloarea acestora la data efectuării plății.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat, că sunt descendenții defunctului P.S., căruia, în mod abuziv i s-au confiscat un număr de 57 monezi aur în baza sentinței penale nr. 1322 din 8 septembrie 1959 a fostului Tribunal Raional Buzău.
După un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 21 din 5 ianuarie 2004 Judecătoria Buzău a admis excepția invocată de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău, precum și acțiunea reclamanților și în consecință:
- a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice;
- a obligat pe pârâta Banca Națională a României, sucursala Buzău, să restituie reclamanților 57 monezi din aur sau contravaloarea acestora la data efectuării plății.
în esență judecătoria a reținut că, infracțiunea care a determinat confiscarea monedelor din aur constă în nerespectarea obligației de cedare a acestora către stat și că, dispozițiile legale respective contraveneau Constituției României în vigoare la data adoptării și aplicării lor cât și Declarației Universale a Drepturilor Omului, situație în care preluarea metalelor prețioase a fost abuzivă. A considerat că sunt aplicabile prevederile art. 341din Legea nr. 261 din 29 aprilie 2002 potrivit cărora "persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase de natura celor prevăzute la art. 3, au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, de după anul 1946 și până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanțelor de judecată, iar în cazul în care nu se mai regăsesc fizic, pot solicita acordarea de despăgubiri".
Apelul pârâtei Banca Națională a României, sucursala Buzău, a fost admis de Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 964 din 31 martie 2004, sentința civilă nr. 21 din 5 ianuarie 2004 a Judecătoriei Buzău a fost schimbată în parte în sensul că s-a respins acțiunea menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța decizia, curtea de apel a reținut, că "preluarea monedelor de aur s-a făcut ca urmare a măsurii confiscării dispusă prin sentința penală nr. 1322 din 8 septembrie 1959 a fostului Tribunal Popular Raional Buzău, de condamnare a autorului reclamanților P.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 5 și art. 14 din Legea nr. 284/1947 modificată prin Decretul nr. 209/1950. Fiind vorba de o sentință penală rămasă definitivă, a motivat instanța, încălcarea reglementărilor în vigoare nu poate fi dovedită decât tot printr-o sentință penală care să consacre în mod expres această situație.
Reclamanții S.M. și S.D. au declarat recurs împotriva deciziei pe care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate arătând că actul normativ în baza căruia, autorul a fost condamnat, contravenea Constituției și Declarației Universale a Drepturilor Omului, întrucât suprima dreptul de proprietate al cetățeanului, în acest sens pronunțându-se instanța supremă.
Au depus adresa nr. 5217/681 din 14 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin care li s-a comunicat nepromovarea recursului în anulare și posibilitatea de a se adresa instanței judecătorești potrivit art. 34 din Legea nr. 261/2002, pentru restituirea obiectelor prețioase preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor legale în vigoare.
Recursul este fondat.
Din actele aflate la dosar, rezultă că prin sentința penală nr. 1322 din 8 septembrie 1959 a fostului Tribunal Popular al Raionului Buzău, defunctul P.S., autorul reclamanților a fost condamnat în baza art. 5 și art. 14 din Legea nr. 284/1947 pentru deținerea a 57 monezi de aur găsite la domiciliu cu ocazia percheziției, dispunându-se confiscarea acestora în folosul Băncii Republicii Populare Române Legea nr. 284/1947 prevedea la art. 1 obligația persoanelor de a ceda către Banca Națională a României metalele prețioase pe care le dețin, nerespectarea acestei obligații constituind infracțiune pedepsită în condițiile art. 14 care prevedeau și măsura confiscării valorilor necedate.
Dispozițiile legale menționate, erau în contradicție cu Constituția din 1923 care la art. 15 și respectiv 17, prevedea că "nici o lege nu poate înființa confiscarea averilor" și respectiv că "proprietatea este garantată și nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică" precum și cu Constituția din 1948 și Constituția din 1952 care conțineau prevederi asemănătoare în acest sens.
Sunt de menționat și prevederile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului potrivit cu care "orice persoană are dreptul la proprietate" și "nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa".
Raportat la prevederile constituționale menționate, normele conținute în Legea nr. 284/1947 lipseau pe cetățean de proprietatea sa în mod abuziv, altfel spus aduceau atingere dreptului fundamental al cetățeanului, care era cel de proprietate.
Așa fiind, cele 57 monede de aur confiscate de la autorul reclamanților au fost preluate de bancă în mod abuziv cu încălcarea Legii fundamentale care este Constituția.
Art. 34 din Legea nr. 261/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2000 privind regimul metalelor prețioase în România prevede că persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, de după anul 1946 și până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanțelor de judecată de la domiciliul reclamantului, iar în cazul în care obiectele din metale prețioase preluate abuziv nu se mai regăsesc fizic fiind topite sau valorificate, se vor acorda despăgubiri în condițiile și limitele stabilite de normele de aplicare a O.U.G. nr. 190/2000.
în speță, cele 57 monede se încadrează în categoria obiectelor din metale prețioase de natura celor prevăzute de art. 3, iar măsura confiscării este abuzivă.
Față de considerentele menționate, recursul declarat de reclamanții S.D. și S.M. a fost admis, decizia pronunțate de curtea de apel a fost casată și, pe cale de consecință apelul pârâtei Banca Națională a României, sucursala Buzău, a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5625/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5581/2005. Civil → |
|---|
