ICCJ. Decizia nr. 5603/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 1 sub nr. 9347 din 5 august 2003 Primăria Municipiului București prin SC R.V. SA a chemat în judecată pe pârâții C.I., C.C., C.C.C., C.I., C.M. și M.C. solicitând: efectuarea lucrărilor de readucere în starea inițială a apartamentului de la etajul 1 din imobilul situat în strada C. sau la plata contravalorii acestor lucrări în cazul efectuării lor de către reclamantă; rezilierea contractului de închiriere nr. 58009 din 6 februarie 1995; evacuarea pârâților din imobil.
Motivându-și acțiunea reclamanta a arătat că C.I., titulara contractului de închiriere, împreună cu ceilalți membrii ai familiei au degradat imobilul închiriat în proporție de 50%, în sensul că au distrus ușile, tâmplăria exterioară, pardoseala, instalațiile sanitare, electrice, scările de acces, canalizarea și alimentarea cu apă și au refuzat nejustificat să execute reparațiile necesare aducerii acestui imobil în starea de locuit.
Prin sentința civilă nr. 5840 din 30 septembrie 2003 Judecătoria sectorului 1 a respins, ca nefondată acțiunea reclamantei reținând că, aceasta nu a dovedit că pârâții au produs degradări la imobilul litigios, procesul verbal încheiat la 24 martie 2003 de constatare a unor degradări și referatul de la baza procesului verbal fiind insuficiente pentru a proba producerea degradărilor la data introducerii acțiunii, întrucât consemnările vizează perioada din luna martie 2003.
Apelul SC R.V. SA împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 495 din 26 martie 2004.
Pentru a pronunța decizia, curtea de apel a reținut că nu sunt administrate suficiente probe pentru dovedirea susținerii reclamantei, în sensul că pârâții au degradat imobilul, aceasta fiind decăzută din administrarea probei testimoniale încuviințate, pentru nedepunerea listei cu indicarea numelui și adreselor martorilor deși i s-a pus în vedere de către instanța de fond. A mai motivat Curtea de apel, că prin motivele de apel formulate, reclamanta a solicitat proba cu martori, dar nu s-a prezentat în vederea administrării acestei probe pentru a dovedi susținerile făcute.
împotriva menționatei decizii SC R.V. SA a declarat recurs invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. în susținerea motivului de recurs a arătat, că instanța de apel în mod greșit nu a luat în considerare toate probele, respectiv, în decizia criticată nu a analizat și procesul verbal din 23 ianuarie 2004, anexat la motivele de apel, încheiat între reprezentanții reclamantei și proprietarii imobilului din str. C., în care s-a consemnat că chiriașa C.I. nu a făcut nici o remediere a degradărilor constatate prin procesul verbal nr. 1883 din 24 martie 2003, iar prin trecerea timpului aceste degradări s-au accentuat și mai mult.
Recursul este fondat.
Prin sentința pronunțată, Judecătoria a motivat, că procesul verbal nr. 1883 din 24 martie 2003 în care s-a consemnat că în urma controlului din martie 2003, s-au constatat anumite degradări la imobilul ocupat de pârâți în calitate de chiriași, precum și referatul de la baza acestui proces verbal, acte anexate la acțiune de către reclamantă, sunt insuficiente pentru a proba că pârâții au produs degradări ale imobilului la data introducerii acțiunii și că, reclamanta care a solicitat proba testimonială fără a depune lista cu numerele și adresele martorilor fiind decăzută din dovada încuviințată, nu a făcut toate diligențele necesare dovedirii pretențiilor invocate.
Instanța de apel menținând soluția judecătoriei a reținut, că nu sunt administrate suficiente probe pentru dovedirea susținerilor reclamantei în sensul că pârâții au degradat imobilul, aceasta neprezentându-se în vederea administrării probei cu martori solicitată prin motivele de recurs.
Rezultă deci, că instanțele și-au motivat soluția pe insuficiența probelor produse de reclamantă în dovedirea susținerii pretențiilor invocate.
Art. 129 alin. (5) C. proc. civ. consacrând principiul rolului activa al instanței care guvernează procesul civil prevede că "judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Decizia recurată este nelegală și netemeinică fiind pronunțată cu încălcarea textului menționat.
în vederea suplimentării probatoriului, raportat și la textul citat și, având în vedere caracterul devolutiv al apelului s-a impus casarea deciziei recurate, cu trimitere la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
Cu ocazia rejudecării urmează să fie analizate, sub formă de apărări, și celelalte motive invocate de recurentă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5644/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5625/2005. Civil → |
|---|
