ICCJ. Decizia nr. 5623/2005. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5623
Dosar nr. 34.867/2/2005
Şedinţa publică din 12 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 430 din 22 aprilie 2005 a admis excepţia netimbrării acţiunii.
A anulat cererea, precizată, formulată de reclamantul P.C. împotriva pârâtelor Prefectura judeţului Constanţa şi Primăria municipiului Constanţa, ca netimbrată.
Instanţa a reţinut că prin acţiunea precizată la 15 octombrie 2004 reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata unei sume de 500.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru boala de plămâni contractată în iarna 2002-2003.
Acelaşi tribunal, prin sentinţa nr. 1032 din 16 septembrie 2005 a admis cererea formulată de pârâta Primăria municipiului Constanţa în contradictoriu cu reclamantul P.C. şi pârâta Prefectura judeţului Constanţa.
A completat dispozitivul sentinţei nr. 430 din 22 aprilie 2005 a Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 2739/2004, în sensul că a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâta Primăria municipiului Constanţa în cuantum de 4.000.000 lei vechi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 184 A din 11 aprilie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul-apelant P.C. împotriva sentinţei nr. 430 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
De asemenea, a respins ca nefondat şi apelul declarat de P.C. împotriva sentinţei nr. 1032 din 16 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În motivarea soluţiei instanţa de apel a reţinut că prin încheierea din camera de consiliu din 25 februarie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de asistenţă juridică sub forma scutirii de plata taxe judiciare de timbru formulată de reclamantul P.C., încheierea fiind irevocabilă conform art. 78 alin. (3) C. proc. civ. Ca atare, reclamantul avea obligaţia legală de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, obligaţie ce i-a fost adusă la cunoştinţă în şedinţa din 25 martie 2005 acordându-i-se un termen în acest scop la 22 aprilie 2005.
Or, întrucât reclamantul nu a achitat respectiva taxă conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, corect instanţa a procedat la aplicarea sancţiunii anulării cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, dispunând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă Primăria municipiului Constanţa, tribunalul a pronunţat o hotărâre corectă în raport de art. 2812 C. proc. civ., care permit completarea hotărârii date atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
De asemenea, întrucât reclamantul a căzut în pretenţii conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. datora cheltuielile de judecată.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs reclamantul P.C. susţinând în esenţă că instanţa a calificat greşit acţiunea sa ca fiind contestaţie la executare în loc de pretenţii băneşti în cuantum precizat de 500.000 Euro şi că acţiunea i-a fost anulată ca netimbrată deşi a probat cu dovada de la Administraţia Financiară a municipiului Constanţa că nu are posibilităţi de plată a taxei de timbru.
Recurentul nu a invocat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. însă criticile formulate pot fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Din dosar a rezultat că acţiunea promovată şi precizată de P.C. a fost corect calificată de instanţă ca o acţiune în pretenţii motiv pentru care i s-a pus în vedere să o timbreze la valoarea solicitată (f. 8 dos. nr. 2739/2004) respectiv 218.095.000 lei.
Cu cererea depusă la instanţa de fond la 25 februarie 2004 P.C. a cerut acordarea asistenţei juridice gratuite motivat de faptul că are o pensie modică şi nu are alte venituri.
A mai precizat că Administraţia Financiară a municipiului Constanţa a refuzat să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte că nu are alte venituri (f. 19 dos. 2739/2004).
Prin încheierea dată în camera de consiliu la 25 februarie 2005 reclamantului i s-a respins cererea de asistenţă judiciară gratuită, în considerentele încheierii reţinându-se că reclamantul nu aprobat existenţa unor cauze temeinic justificate pentru scutirea de plata taxei judiciare de timbru şi că anterior i s-a mai pus în vedere de către instanţa care şi-a declinat competenţa de soluţionare a pricinii, să achite taxa judiciară de timbru.
Pe cale de consecinţă la 25 martie 2005 i s-a mai acordat un termen pentru îndeplinirea obligaţiei legale de a timbra cererea de chemare în judecată cu suma de 218.095.000 lei vechi şi timbru judiciar de 50.000 lei vechi iar la 22 aprilie 2005 întrucât, nu a răspuns acestei îndatoriri, acţiunea a fost anulată ca netimbrată.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii, iar conform art. 9 din OG nr. 32/1995, în cazul nerespectării obligaţiei de achitare a timbrului judiciar sunt aplicabile aceloraşi prevederi ca cele referitoare la taxa de timbru.
Astfel fiind instanţa de fond prin soluţia adoptată a dat curs prevederilor legale evocate.
Pe de altă parte, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
În speţă, prin întâmpinare, pârâta Primăria municipiului Constanţa a cerut obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON, reprezentând onorariul de avocat.
În baza dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., tribunalul a completat dispozitivul sentinţei nr. 430 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi cu obligarea reclamantului la plata sumei de 400 RON către Primăria municipiului Constanţa, soluţie corectă şi în acord cu prevederile legale evocate.
Astfel fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 184 A din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6155/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 439/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
