ICCJ. Decizia nr. 5701/2005. Civil. Actiune de intabulare în C.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5701
Dosar nr. 306/2005
Şedinţa publică de la 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 13965/2003, reclamantul G.D. a chemat în judecată pe pârâţii N.G., M.Ş. şi M.F., solicitând întoarcerea executării silite efectuată în dosar nr. 277/EX/2002, al B.E.J. M.S.R., prin restabilirea situaţiei de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor M.Ş. şi F. în C.F. nr. 97279 Timişoara, întrucât actele de executare silită au fost anulate prin decizia civilă nr. 689 din 1 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 1779 din 26 februarie 2004, Judecătoria Timişoara a admis cererea, a dispus întoarcerea executării silite, restabilind situaţia de C.F. prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea soţilor M. asupra cotei de 7/8 din imobilul în litigiu şi reîntabularea dreptului de proprietate al contestatorului asupra aceleiaşi cote de 7/8 din imobil.
Instanţa a avut în vedere că, prin decizia civilă nr. 689 din 1 aprilie 2003,a fost admisă contestaţia la executare formulată de G.D. şi au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 277/2002 până la data pronunţării, inclusiv actul de adjudecare şi procesul verbal de licitaţie imobiliară întocmite la 9 decembrie şi, respectiv 28 noiembrie 2002.
Instanţa a reţinut că M.Ş. nu poate invoca inopozabilitatea deciziei mai sus amintite, cu atât mai mult cu cât în cartea funciară a fost notat dosarul civil nr. 225/2003 al Judecătoriei Timişoara şi apoi dosarul nr. 4493/2003.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii, dintre care N.G. a invocat nelegalitatea hotărârii în raport cu prevederile art. 4041 C. proc. civ., potrivit cărora în cazurile desfiinţării titlului executor sau a actelor de executare cel interesat are dreptul să pretindă întoarcerea executării, dar aceste cerinţe nu sunt îndeplinite câtă vreme cota pretinsă de reclamant este grevată de o ipotecă execuţională, iar actele de executare nu au fost desfiinţate.
Pârâţii M. au invocat faptul că potrivit actului de adjudecare şi dispoziţiilor art. 520–522 C. proc. civ., ca adjudecători ai imobilului ar trebui să fie evinşi în titlu pentru a se putea pretinde întoarcerea executării.
Curtea de Apel Timişoara, prin decizia civilă nr. 2620 din 23 noiembrie 2004, a admis apelurile declarate de pârâţi şi a schimbat sentinţa în tot, în sensul că a respins cererea reclamantului.
Instanţa a reţinut că la data de 9 decembrie 2002 imobilul înscris în C.F. nr. 97279 Timişoara a fost adjudecat pe seama adjudecătorului M.Ş., căsătorit cu M.F. la preţul de 367.000.000 lei, act care potrivit art. 516 C. proc. civ. constituie titlu executor, producând efecte juridice în sensul transmiterii dreptului de proprietate al imobilului din proprietatea debitorului, în speţă G.S., în proprietatea adjudecătorului M.Ş.
Din punct de vedere al efectelor de adjudecare, adjudecătorul este îndreptăţit să dispună de imobil, întrucât în privinţa imobilelor cumpărate la licitaţie, art. 22 din Decretul-lege nr. 115/1938 reglementează
dobândirea proprietăţii pe baza actului de adjudecare, necondiţionându-l de intabulare.
La data pronunţării deciziei civile nr. 689 din 1 aprilie 2003, actul de adjudecare era în fiinţă, proprietatea tabulară transmisă, astfel că hotărârea judecătorească nu este opozabilă adjudecătorului şi soţiei acestuia, conform principiului inter alios acta.
Reclamantul era implicat în procedura execuţiei silite, astfel cum rezultă din conţinutul dosarului execuţional, astfel că acesta avea posibilitatea să pretindă în cadrul contestaţiei la executare chemarea în judecată a adjudecătorului pentru a obţine o hotărâre opozabilă acestuia.
Nefiind îndeplinite cerinţele art. 4042 C. proc. civ., prima instanţă în mod nelegal a admis cererea reclamantului privind întoarcerea executării silite în sensul reintabulării sale ca proprietar asupra cotei de 7/8 din imobil.
Anterior hotărârii de mai sus, prin sentinţa civilă nr. 5317/1998 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a revocat actul de vânzare-cumpărare încheiat de soţii G. cu soţii T.G. şi E., dispunându-se restabilirea situaţiei de carte funciară anterioară contractului. La înscrierea dispusă prin încheierea nr. 24737 din 27 octombrie 1999 s-a reînscris proprietatea soţilor G. pe cote părţi, deşi titlul pe baza căruia se efectua înscrierea nu privea o asemenea operaţiune, instanţa de carte funciară comiţând o eroare materială.
În conformitate cu sentinţa de mai sus şi situaţia juridică a imobilului, trebuie reînscris dreptul de proprietate codevălmaşă în favoarea soţilor G., aşa cum exista anterior contractului.
S-a reţinut, deci, că, potrivit principiilor pe care se bazează evidenţa cadastral juridică conform art. 20 din Legea nr. 7/1996, aceasta este destinată să asigure înregistrarea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobile, urmând ca înscrierile să concorde perfect cu actele juridice ce stau la baza acestora.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul G.D., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., art. 41 din Constituţia României, art. 480 C. civ., art. 493 C. proc. civ. şi art. 4041 C. proc. civ.
În esenţă, el a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, deoarece nu există nici un titlu împotriva lui, nu a garantat cu proprietatea sa, G.S. a avut o cotă de proprietate de 1/8 parte, care poate fi urmărită de creditorul ei N.G., iar el are o cotă de proprietate de 7/8 parte asupra căreia are dreptul de intabulare, deoarece au fost anulate actele de executare pentru această cotă, el nefiind debitorul nimănui.
Recursul se va admite pentru următoarele argumente.
După cum rezultă din actele dosarului, prin decizia civilă nr. 689 din 1 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara a fost admis recursul declarat de G.D. împotriva deciziei civile nr. 1789 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Timiş şi împotriva sentinţei civile nr. 19225 din 21 octombrie 2002 a Judecătoriei Timişoara, în sensul că a modificat în parte ambele hotărâri şi a admis în parte contestaţia la executare. Pe cale de consecinţă, s-au anulat actele de executare emise în dosarul execuţional nr. 277/EX din 30 august 2002 al B.E.J. M.S.R., pentru cota de 7/8 din apartamentul în litigiu, acte efectuate până la data pronunţării deciziei.
Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procedural prin care părţile sau terţele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanţei în scopul de a obţine desfiinţarea actelor legale de executare. Deci, prin dispoziţiile codului de procedură civilă se indică părţile care pot beneficia de această cale, astfel încât, la judecarea contestaţiei trebuie să participe în primul rând părţile direct interesate, debitor, creditor, părţi nemulţumite de procedura de executare.
Corect a reţinut instanţa de fond că, potrivit extraselor de carte funciară depuse în dosarul execuţional nr. 277/EX/2002, toate procesele şi cererile au fost notate, astfel că intimatul M.Ş. nu poate invoca în favoarea sa inopozabilitatea deciziei civile nr. 689/2003, cu atât mai mult cu cât opozabilitatea s-a creat prin notarea în cartea funciară, iar al a fost chemat în judecată, în calitate de intimat, în dosarul nr. 225/2003 al Judecătoriei Timişoara, la data de 13 decembrie 2002. În acest dosar G.D. formulase contestaţie la executare, cerând să se constate nulitatea procesului verbal de licitaţie imobiliară, restabilirea situaţiei anterioare de C.F. şi reântabularea sa ca proprietar pentru cota de 7/8 din imobil.
Instanţa de fond a reţinut că această argumentare subzistă şi în înlăturarea susţinerilor intimatei M.F., susţineri care puteau fi invocate pe calea contestaţiei la executare.
Astfel încât, în mod corect, Judecătoria Timişoara, în baza dispoziţiilor art. 4041 – 4042 C. proc. civ., a admis cererea reclamantului, a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul execuţional nr. 277/EX/2002 prin restabilirea situaţiei anterioare acestei executări, prin radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al intimaţilor M.Ş. şi F. asupra cotei de 7/8 parte din imobilul precizat şi a dispus reintabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al contestatorului asupra cotei de 7/8 parte din imobilul arătat mai sus.
Este întemeiată, deci, susţinerea recurentului în sensul că G.S. a avut o cotă de proprietate de 1/8 parte, care poate fi urmărită de creditorul ei N.G., iar el are o cotă de proprietate de 7/8 parte asupra căreia are drept de intabulare, întrucât actele de executare pentru această cotă au fost anulate, el nefiind debitorul nimănui.
Astfel, greşit instanţa de apel a admis apelurile declarate de pârâţii M.Ş., M.F. şi N.G. împotriva sentinţei civile nr. 1779 din 26 februarie 2004 pe care a schimbat-o, respingând cererea reclamantului.
Recursul se va admite, apelurile pârâţilor vor fi respinse, iar sentinţa nr. 1779 din 26 februarie 2004 a Judecătoriei Timişoara va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva deciziei nr. 2620 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează.
Respinge apelurile declarate de pârâţii M.Ş., M.F. şi N.G. împotriva sentinţei nr. 1779 din 26 februarie 2004 a Judecătoriei Timişoara, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1429/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 5414/2005. Civil. Revizuire → |
|---|
