ICCJ. Decizia nr. 5775/2005. Civil. Fond funciar. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5775
Dosar nr. 12561/2/2005
Şedinţa publică din 18 septembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 160 din 23 februarie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantele C.M. şi A.M.D. împotriva deciziei nr. 143 din 2 iulie 2004 emisă în baza Legii 10/2001 de pârâta SN P. SA.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că terenul în suprafaţă de 2500 mp situat în Moineşti pentru care reclamantele au solicitat despăgubiri băneşti a aparţinut autorului lor C.I. şi a fost expropriat prin Decretul nr. 22 din 1 februarie 1980 de la fostul CAP Poduri, judeţul Bacău, în prezent fiind ocupat de lucrări de investiţii ce aparţin pârâtei.
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 39 din Legea 18/1991 coroborate cu cele ale art. 16 şi art. 17 din Legea 1/2000, nefiind posibilă acordarea unor măsuri reparatorii prin Legea 10/2001. Reclamantele au formulat cereri în baza Legii 18/1991, ce nu au fost soluţionate, însă terenul, extravilan, a fost expropriat de la fosta CAP Poduri şi nu de la autorul reclamantelor, iar faţă de împrejurarea că nu s-a putut reconstitui dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, recurentele puteau solicita un alt teren sau despăgubiri în baza Legii 18/1991.
S-a mai reţinut că potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001 reclamantele nu pot beneficia de măsurile reparatorii instituite de această lege întrucât terenul se află în extravilanul oraşului Moineşti.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantele C.M. şi A.M.D. susţinând că în mod greşit s-a reţinut că terenul a fost expropriat de la fosta CAP Poduri, în realitate acesta a fost preluat fără titlu în anul 1953, înainte de cooperativizare, astfel încât intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii 10/2001. Apelantele au mai susţinut că terenul este situat în intravilanul oraşului Moineşti, în speţă nefiind aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001, care se referă doar la terenurile agricole şi forestiere.
În apel s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză topografică pentru stabilirea regimului juridic, intravilan sau extravilan al terenului, care a concluzionat că, în prezent, terenul este situat în intravilanul localităţii Moineşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin Decizia nr. 189 A din 12 iulie 2006 a respins apelul ca nefondat reţinând că terenul a fost un teren agricol, situat în extravilan încă de la de la data la care a intrat în patrimoniul autorului reclamantelor prin actul de partaj voluntar încheiat la 15 iulie 1889, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001. Concluzia expertului, potrivit căreia în prezent, terenul se află în intravilanul localităţii nu este relevantă, întrucât edificator în calificarea categoriei de folosinţă nu este momentul soluţionării prezentei cauze, ci momentul preluării sau al depunerii notificării.
La dosar nu s-a depus nici o dovadă din care să rezulte că la momentul notificării terenul era situat în intravilan, iar la momentul exproprierii, respectiv anul 1980, terenul se afla în afara perimetrului construibil al localităţii Poduri. De asemenea, nu s-au administrat probe în dovedirea temeiului legal şi al datei la care terenul a fost inclus în intravilanul localităţii Moineşti.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamantele C.M. şi A.M.D., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că potrivit concluziilor raportului de expertiză terenul, încă de la data preluării în proprietatea statului, a fost situat în intravilanul localităţii, de asemenea, în extrasul din registrul agricol apare ca fiind situat în vatra satului, astfel încât, în mod greşit s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Analizând lucrările dosarului s-a constatat că terenul în litigiu a fost expropriat de la fosta CAP Poduri prin Decretul nr. 22/1980 în vederea amplasării unui depozit de reziduuri petroliere. La momentul exproprierii terenul era situat în afara perimetrului construibil al localităţii şi se afla în proprietatea CAP Poduri (art. 2 din Decretul 22/1980). Înainte de cooperativizare terenul a aparţinut autorului reclamantelor conform actului de partaj voluntar încheiat la 15 iulie 1898. La fila 33 a dosarului de fond s-a depus şi extrasul din registrul agricol prin care se atestă că în perioada 1951-1955 autorul reclamantelor, C.C., a figurat înscris cu 0,90 ha teren arabil, cu menţiunea că suprafaţa de 0,35 ha este scăzută, fiind preluată de S.P.
Conform procesului verbal încheiat la 16 ianuarie 2002 ( fila 60 a dosarului de fond), ca urmare a notificării reclamantelor, la data respectivă, terenul era situat la limita intravilanului oraşului Moineşti.
Raportul de expertiză efectuată în cauză a concluzionat că, în prezent, terenul în litigiu face parte din intravilanul localităţii Moineşti, judeţul Bacău, însă aceste concluzii nu sunt relevante în cauză din moment ce nu stabilesc cu exactitate regimul juridic al terenului la data preluării abuzive sau la cea a formulării notificării. In cauză nu au fost depuse probe pertinente din care să rezulte cu certitudine momentul schimbării regimului juridic la terenului, ci doar adresa Primăriei Moineşti nr. 1735/2006 prin care se precizează că terenul a fost inclus la data de 30 septembrie 2003 în intravilanul municipiului Moineşti ca urmare a Hotărârii Consiliului Local Moineşti, însă din înscrisurile administrate, menţionate mai sus, s-a dovedit că până la data formulării notificării terenul a fost situat în extravilanul localităţii.
Având în vedere regimul juridic al terenului, în mod corect instanţa de apel a reţinut că reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia este reglementată de Legea 18/1991 şi, ca atare, nu se mai poate cere acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 din această lege.
De altfel, autorul reclamantelor, după intrarea în vigoare a Legii 18/1991 a urmat procedura prevăzută de aceasta, care s-a finalizat prin emiterea titlului de proprietate, depus în copie la fila 81 a dosarului de fond, pentru suprafaţa de de 2,56 ha pe teritoriul localităţii Poduri. Terenul în litigiu a fost şi el revendicat la acea dată astfel cum rezultă din adresa comunei Poduri nr. 3922 din 21 iulie 2004.
Pentru aceste considerente, Decizia recurată este privită ca fiind legală şi temeinică şi în consecinţă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele C.M. şi A.M.D. împotriva deciziei civile nr. 189 A din 12 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 5861/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5699/2005. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
---|