ICCJ. Decizia nr. 5861/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5861
Dosar nr. 164/97/2005
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
T.L. şi D.V.A. au cerut la data de 5 noiembrie 2001, prin notificare formulată potrivit Legii nr. 10/2001, C.N.H. Petroşani restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 5605 mp înscris în C.F. nr. 346, situat în incinta minei Iscrani, pe care se află actualul depozit de muniţie, sau acordarea de despăgubiri băneşti în echivalentul aceluiaşi teren.
E.M. Livezeni din cadrul C.N.H. SA a emis dispoziţia nr. 668 din 27 octombrie 2005, prin care a respins cererea obiect al notificării şi a constatat că petentele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu motivarea că restituirea în natură nu este posibilă în raport cu prevederile art. 10 alin. (6) din Legea 10/2001 republicată.
T.L. şi D.V.A. s-au adresat justiţiei la 25 noiembrie 2005 solicitând anularea dispoziţiei de mai sus, restituirea în natură a terenului obiect al notificării sau obligarea E.M. Livezeni la plata unei chirii lunare de 0,5 Euro/mp, precum şi obligarea aceleaşi unităţi deţinătoare la plata chiriei aferentă ultimilor 3 ani.
Contestaţia a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 2630 din 18 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, iar apelul declarat de contestatoare prin mandatar D.N. a fost respins prin Decizia civilă nr. 95/A din 2 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Contestatoarele au declarat recurs cerând casarea hotărârilor date în prezenta cauză şi judecarea fondului pricinii.
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., contestatoarele au susţinut, în primul rând, că instanţele au încălcat prevederile art. 21 alin. (3) din Legea 10/2001, neobservând nulitatea izvorâtă din faptul că „unitatea notificată a înstrăinat bunul printr-un contract de închiriere, fiind nul de drept şi în consecinţă încasând chiria ilegal" şi neţinând cont că E.M. Livezeni nu are nevoie de depozitul amplasat pe teren, depozit aflat deja în stare de demolare în cadrul unui program de ecologizare.
În al doilea rând se susţine că, deşi intimata nu a înaintat dosarul la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în mod greşit instanţa de apel nu a primit asemenea critică.
Examinând recursul, instanţa supremă constată cele ce succed.
Instanţa de apel a stabilit, pe baza probelor administrate, inclusiv un raport de expertiză tehnică, ca stare de fapt, că din totalul suprafeţei expropriate intimata deţine suprafaţa de 2652,54 mp, pe care a edificat mai multe construcţii, un drum de acces, o platformă betonată, iar parte de teren este liber de construcţii la suprafaţă, dar are amenajată în subteran o galerie folosită ca depozit.
A mai stabilit instanţa de apel că amenajările şi construcţiile în cauză nu sunt demontabile.
În raport cu atare stare de fapt instanţa de apel a hotărât că sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (4) [fost alin. (6)] din Legea 10/2001, în raport cu care contestatoarele sunt îndreptăţite numai la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin recurs nu se susţine că situaţia de fapt nu ar fi fost pe deplin lămurită, ceea ce ar fi determinat greşeli în aplicarea legii, ci numai faptul că intimata nu ar mai avea nevoie de construcţiile edificate pe teren, împrejurare care justifică restituirea terenului în natură.
Susţinerea contestatoarelor corespunde prevederilor art. 10 alin. (5) din Legea 10/2001 modificată şi republicată, potrivit cu care „ se restituie în natură şi terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcţii autorizate care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare…", dispoziţii legale care includ şi imobilele expropriate al căror regim juridic este reglementat prin art. 11 din aceeaşi lege.
În speţă nu s-a făcut dovada că intimata nu mai are nevoie de amenajările şi construcţiile edificate pe terenul expropriat, faptul că aceasta a închiriat parte din construcţii pe o perioadă determinată, neconstituind dovadă în sensul susţinut de contestatoare.
Ca urmare, instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 10 pct. 5 din Legea 10/2001 modificată şi republicată şi nici pe cele ale art. 21 alin. (3) din aceeaşi lege care prevăd obligaţii ale unităţilor deţinătoare ulterioare emiterii dispoziţiei de restituire în natură a imobilelor.
În fine, nu poate fi primită nici ultima susţinere, întrucât firesc dosarul nu a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor atâta timp cât contestatoarele au atacat în justiţie dispoziţia emisă de intimată.
În raport cu cele astfel constatate, recursul va fi respins potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de T.L. şi D.V.A. împotriva deciziei nr. 95/A/2007 din 2 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 628/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5775/2005. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
