ICCJ. Decizia nr. 580/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 580.
Dosar nr. 21791/200.
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 4966 din 21 aprilie 2003, reclamanţii B.I. şi B.E. au chemat în judecată pe pârâţii R.M.D. şi R.E. solicitând instanţei stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile părţilor, iar pârâţii să fie obligaţi să le lase, în deplină proprietate şi posesie, suprafaţa de teren ocupată în mod abuziv din proprietatea reclamanţilor.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că proprietatea lor se învecinează cu cea a pârâţilor, iar aceştia din urmă au mutat gardul despărţitor care exista între proprietăţile părţilor, ocupând fără drept o suprafaţă din terenul reclamanţilor.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 584 şi art. 600 C. civ.
Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii, iar prin cerere reconvenţională au solicitat ca reclamanţii să fie obligaţi să modifice panta acoperişului construcţiei pe care reclamanţii au ridicat-o pe linia de hotar, motivat de faptul că aceasta este orientată către proprietatea pârâţilor iar apele din ploi cad pe proprietatea acestora.
Prin Decizia civilă nr. 9323 din 11 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Timişoara s-a admis în parte acţiunea şi cererea reconvenţională, dispunându-se grăniţuirea proprietăţilor părţilor pe aliniamentul AHIK, conform planului de situaţie anexă la raportul de expertiză întocmit de inginerul B.D. A fost respinsă cererea reclamanţilor privind revendicarea imobiliară.
Reclamanţii au fost obligaţi să refacă partea de scurgere la acoperiş astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul lor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii imobilului din C.F. Timişoara, învecinat cu terenul din C.F. Timişoara proprietatea pârâţilor şi se impune grăniţuirea proprietăţilor părţilor pe aliniamentul stabilit de expert, întrucât actuala linie de hotar este contestată de părţi, iar grăniţuirea este impusă de art. 584 C. civ. ca o sarcină a proprietăţii. S-a mai reţinut de asemeni că prin raportul de expertiză, cu lămuririle ulterioare, s-a evidenţiat că magazia construită de reclamant este aşezată pe linia de hotar, iar streaşina ei cade pe terenul proprietatea pârâţilor, condiţii în care apele din ploi se scurg pe proprietatea acestora din urmă.
Capătul de cerere privind revendicarea a fost respins ca nefondat, în baza art. 1169 C. civ.
Reclamanţii-pârâţi au declarat apel împotriva sus-menţionatei sentinţe, susţinând că în mod greşit s-a respins capătul de cerere privind revendicarea şi s-a admis cererea reconvenţională apreciind expertiza efectuată în cauză ca eronată.
Prin Decizia civilă nr. 2510 din 9 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a admis apelul şi s-a schimbat în parte sentinţa în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul determinat de pct. A,M1P1T, în raportul de expertiză şi schiţa anexă întocmite de experţii R.M., V.F. şi P.G.
Au fost obligaţi pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 6,4 mp eliberat prin noua linie de hotar.
S-a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâţi.
În adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel a avut în vedere noul raport de expertiză efectuat în această fază procesuală, linia de hotar propusă asigurând scurgere streşinii acoperişului de la casa reclamanţilor pe terenul acestora.
Pârâţii-reclamanţi au declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, susţinând, în esenţă, următoarele critici: în mod eronat s-au reţinut concluziile expertizei efectuată în apel întrucât prin aceasta nu se respectă suprafeţele de teren înscrise în C.F., terenul reclamanţilor devenind mai mare cu 12,097 mp, asemenea concluzii venind în contradicţie şi cu Decizia civilă nr. 15690/2002 a Judetoriei Timişoara, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a stabilit hotarul despărţitor între terenul cu C.F. şi top. 21780 faţă de terenul înscris în C.F.
Deşi recursul nu este motivat în drept, dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 584 C. civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa, iar potrivit art. 585 C. civ., tot proprietarul îşi poate îngrădi proprietatea.
Este evident că stabilirea hotarului despărţitor dintre două proprietăţi se face cu respectarea suprafeţei proprietăţilor respective.
Contrar acestor dispoziţii legale instanţa de apel a statuat în mod eronat aplicabilitatea principiului consacrat de DL nr. 115/1938, potrivit căruia în regim de carte funciară se garantează existenţa proprietăţii tabulare iar nu şi întinderea.
Acest principiu nu-şi are aplicabilitatea în cauza de faţă ce are drept obiect stabilirea hotarului despărţitor între două proprietăţi, temeiul legal fiind dispoziţiile art. 584 C. civ., principiul respectiv fiind aplicabil altor instituţii juridice.
Interpretând greşit dispoziţiile legale aplicabile, instanţa de apel a dat credibilitate unui raport de expertiză, cel efectuat în apel, prin care nu se respectă suprafaţa proprietăţilor în litigiu, conform înscrierilor în C.F., în urma stabilirii respectivei linii de hotar.
Faţă de aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite recursul şi va modifica Decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii R.M.D. şi R.E. împotriva deciziei nr. 2510 din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, modifică Decizia în sensul că respinge apelul reclamanţilor declarat împotriva sentinţei civile nr. 9323 din 11 noiembrie 2003 a Judecătoriei Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5913/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5791/2005. Civil → |
|---|
