ICCJ. Decizia nr. 5791/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5791
Dosar nr. 11834/200.
Şedinţa de la 1 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 42 din 29 iunie 2001, petentul Ş.A.I.A.V. a solicitat Primăriei municipiului Moineşti:
- restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1550 mp, expropriat prin Decretul nr. 313/1961;
- restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2.774 mp ce face parte din suprafaţa de 5.831mp expropriat prin Decretul nr. 293/1972;
- restituirea în echivalent, în imediata apropiere, a terenului de 2.774 mp, pentru suprafaţa de 3.057 mp teren, ocupată de construcţia spitalului municipal Moineşti.
Prin dispoziţia nr. 393 din 15 noiembrie 2002, emisă de Primarul municipiului Moineşti, s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 1.550 mp teren liber, situat în Moineşti, şi a suprafeţei de 1764 mp teren liber, situat în intravilanul oraşului.
Pentru terenul în suprafaţă de 4067 mp, expropriat în baza Decretului nr. 293/1972, s-a transmis Prefecturii judeţului Bacău oferta acordării măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti.
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 2/2003, reclamantul a chemat în judecată pe Primarul municipiului Moineşti şi Primăria municipiului Moineşti, solicitând anularea dispoziţiei nr. 393/2002 emisă de primar.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziţia atacată, primarul i-a propus despăgubiri în bani pentru diferenţa de 4067 mp teren, fără a preciza motivul nerestituirii în natură.
Mai mult, nici restituirea celor 1.764 mp teren nu este corectă, întrucât nu are acces la calea publică, neputând fi folosit şi există posibilităţi să i se restituie în compensare alt teren în locul celui ocupat de reţelele de apă, energie şi gaze naturale.
Prin întâmpinare, Primăria municipiului Moineşti a solicitat respingerea contestaţiei, cu motivarea că s-a dispus restituirea suprafeţelor de teren libere, restul terenului fiind necesar desfăşurării activităţii spitalului şi fiind ocupat de utilităţi. Totodată, pârâta a arătat că terenul solicitat în compensare aparţine altor foşti proprietari.
În acest context, s-a propus reclamantului acordarea de despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 4067 mp din totalul suprafeţei de 5831 mp teren expropriat conform Decretului nr. 293/1972.
Prin sentinţa civilă nr. 336 din 18 iunie 2003, Tribunalul Bacău a admis contestaţia formulată de reclamant, a modificat în parte dispoziţia nr. 393/2002 emisă de Primarul municipiului Moineşti, a admis în parte cererea de restituire în natură, dispunând obligarea primarului să restituie în proprietate reclamantului şi suprafaţa de 794,92 mp teren situată în Moineşti.
Instanţa a condiţionat restituirea în natură a terenului sus-menţionat de aplicarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Prin aceeaşi sentinţă a fost menţinută oferta pentru acordarea de despăgubiri băneşti, conform art. 3 din dispoziţia nr. 393/2002, pentru restul de teren, respectiv 3272,08 mp (4067 mp–794,92 mp).
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din certificatul eliberat de Arhivele Statului Bacău, rezultă că Ş.M., mama reclamantului, a figurat înscrisă cu 0,95 ha arabil, 6,37 ha fânaţ, 0,05 ha neproductiv, casă şi grajd.
Instanţa a mai reţinut că prin Decretul nr. 313/1961, s-au expropriat pe numele mamei reclamantului suprafeţele de 850 mp + 509 mp teren, ce au fost date în administrare Trustului de extracţie Moineşti.
Totodată, tribunalul a arătat că prin Decretul nr. 293/1972, pe numele reclamantului au fost expropriaţi 5.831 mp teren şi 126,80 mp suprafaţă construită, în scopul construirii unui complex spitalicesc, menţionând că din actele dosarului rezultă că atât clădirea spitalului, cât şi terenul au trecut în domeniul public al oraşului Moineşti şi în administrarea consiliului local.
Instanţa de fond a avut în vedere schiţa anexă la suplimentul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, din care rezultă că în continuarea suprafeţelor restituite de primărie, care au ieşire la calea publică şi au fost redate în proprietate pe vechiul amplasament, se regăseşte şi suprafaţa de 794,92 mp pe vechiul amplasament, teren neafectat de construcţii sau utilităţi.
În consecinţă, instanţa a apreciat că suprafaţa de 794,92 mp teren poate fi restituită în natură, în condiţiile în care nu afectează desfăşurarea normală a activităţii spitaliceşti şi face trup comun cu terenurile restituite prin dispoziţia primarului.
Tribunalul a reţinut că restul terenului este ocupat de clădirea spitalului, iar în ceea ce priveşte cererea reclamantului de a i se acorda teren în compensarea celui ocupat de spital, care se află în continuarea terenului său şi în spatele construcţiei, s-a apreciat că aceasta nu poate fi primită, faţă de susţinerile primăriei că aceste terenuri au fost solicitate de alţi foşti proprietari.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul Ş.A.V. şi Primăria municipiului Moineşti.
În apelul său, reclamantul a susţinut că faţă de concluziile raportului de expertiză şi ale suplimentului acestuia, rezultă fără dubii că este posibilă restituirea în natură a terenului solicitat, terenul nefiind afectat de utilităţi publice.
Reclamantul a mai arătat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că nu i se poate acorda teren în compensare, însuşindu-şi în lipsa oricăror dovezi susţinerea primăriei că terenul urmează a fi restituit foştilor proprietari.
Primăria municipiului Moineşti, prin apelul declarat, a solicitat respingerea în totalitate a contestaţiei formulate de reclamant, cu motivarea că terenul este necesar desfăşurării normale a activităţii spitaliceşti.
Prin Decizia civilă nr. 116 din 4 decembrie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins ambele apeluri.
În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamant, instanţa a reţinut că prin sentinţa atacată s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren ce era posibilă şi care face parte din vechiul amplasament.
În acest sens, instanţa a reţinut că atât la fond cât şi în apel s-a cerut de către reclamant să i se acorde şi diferenţa de teren în compensarea celui ocupat de spital, în spatele construcţiei, apreciind că cererea nu poate fi primită, întrucât terenul nu a aparţinut mamei sale, iar primăria a arătat că aceste terenuri au fost solicitate de foştii proprietari.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins, cu motivarea că terenul ce i-a fost restituit în natură reclamantului se află pe vechiul amplasament, este neafectat de construcţii sau alte utilităţi şi nu afectează desfăşurarea normală a activităţii spitaliceşti.
Instanţa a concluzionat că se impune respingerea ca nefondate a ambelor apeluri, cu motivarea că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt reală şi a aplicat corect normele legale în materie.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Susţine reclamantul că sentinţa instanţei de fond este în totală contradicţie cu probele administrate în dosar şi cu situaţia de fapt, deoarece:
- din cuprinsul raportului de expertiză şi a suplimentului acestuia, rezultă că terenul ce i-a fost expropriat poate fi restituit în natură, nefiind afectat de utilităţi publice;
- s-a reţinut că terenul face parte din domeniul public, deşi nu s-au produs dovezi în acest sens;
- reclamantul a dovedit cu fotografiile depuse la dosar că terenul nu este necesar bunei funcţionări a spitalului;
- instanţa a reţinut, în lipsa oricăror dovezi, că cererea privind acordarea de terenuri în compensare nu poate fi primită, deoarece au fost solicitate de alţi foşti proprietari, încălcând astfel dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi pct. 1.7 din Normele metodologice de aplicare a legii.
Reclamantul mai susţine că, nemulţumit de sentinţă, a declarat apel, care i-a fost respins cu o motivare de o singură frază , prin care Curtea a arătat că apelul urmează a fi respins, deoarece prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt reală şi a aplicat corect normele legale în materie, pronunţând o soluţie legală şi temeinică.
Susţine reclamantul că dacă instanţa avea dubii asupra expertizei sau asupra celorlalte probe administrate, avea obligaţia, în virtutea rolului activ, să admită o nouă expertiză, de altfel solicitată de reclamant, sau să ceară noi probe.
În fine, se învederează că ambele instanţe au reţinut în mod eronat că reclamantul a renunţat atât la cheltuielile de judecată, cât şi la daunele materiale şi morale, deşi există la dosar o cerere completatoare în acest sens.
Recursul va fi admis, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea deciziei curţii de apel, se constată că aceasta a preluat în totalitate concluziile primei instanţe, reţinând cu o motivare extrem de sumară că cererea reclamantului privind acordarea diferenţei de teren în compensarea celui ocupat de spital în spatele construcţiei nu poate fi primită, deoarece primăria a arătat că aceste terenuri au fost solicitate de foştii proprietari.
Or, în condiţiile în care reclamantul a susţinut în apel că în mod greşit instanţa de fond nu i-a acordat teren în compensare, instanţa era datoare să administreze probe din care să rezulte dacă susţinerea primăriei că terenul a fost solicitat de foştii proprietari corespunde realităţii.
Greşit instanţa de apel concluzionează că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt reală şi a aplicat corect normele legale în materie, deşi situaţia de fapt privind terenul pentru care reclamantul a cerut teren în compensare nu este stabilită.
Astfel, aşa cum rezultă din tabelul anexă la Decretul de expropriere nr. 293/1972, aflat la dosarul instanţei de fond, reclamantului i-au fost expropriate suprafaţa de 5831 mp teren şi suprafaţa construită de 260,80 mp, situate în oraşul Moineşti.
Certificatul eliberat de Filiala Arhivelor Statului Bacău atestă că Ş.M., mama reclamantului , figurează înscrisă cu 0,95 ha teren arabil. 6,37 ha fânaţ şi 0,05 ha neproductiv, casă şi grajd.
Din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 405 din 27 martie 1936, rezultă că A.C. a vândut tatălui reclamantului, Ş.A., un imobil compus din casă cu patru camere, o magazie, plantaţii şi terenul de sub construcţii şi înconjurător. Ulterior, acest imobil a fost expropriat prin Decretul nr. 293/1972.
Potrivit art. 11 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, în situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) ale aceluiaşi articol, pentru imobilele care aveau numai altă destinaţie decât aceea de locuinţă, măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc potrivit art. 9 alin. (2) din lege.
Sub aspectul tipului de echivalent acordat persoanei îndreptăţite, în conformitate cu art. 11 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor terenuri sau construcţii susceptibile de restituire prin echivalent, este posibilă compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător.
Drept urmare, instanţa trebuia să administreze probe pentru a putea stabili dacă terenul indicat de reclamant ca posibil a fi atribuit în compensare este deţinut de pârâtă sau a fost cerut şi atribuit foştilor proprietari.
Cum potrivit art. 129 alin. (5) C. proc . civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, văzând că împrejurările cauzei nu au fost deplin stabilite, pentru a permite Înaltei Curţi să aplice dispoziţiile textelor menţionate, conform art. 314 C. proc . civ., recursul se va admite, se va casa Decizia curţii de apel cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere se va pronunţa asupra tuturor mijloacelor de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Ş.A.A.I.V. împotriva deciziei civile nr. 116 din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, pe care o casează.
Trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 580/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5641/2005. Civil → |
|---|
