ICCJ. Decizia nr. 5913/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5913
Dosar nr. 646/200.
Şedinţa publică din 5 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 961 din 5 februarie 2003 reclamanţii I.D. şi I.E. au chemat în judecată pe pârâtul G.T. solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului să-i ridice gardul beton pe care l-a amplasat peste strada care constituie drum public, iar în cazul în care nu se va conforma să fie autorizaţi să-l ridice, pe cheltuiala pârâtului, în subsidiar, să se constate că au un drept de servitute de trecere asupra acestuia, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 616 C. civ.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au cumpărat un teren pe care au ridicat o construcţie, iar accesul la imobil se făcea direct prin strada G., obţinând şi numărul stradal 81 Bis.
Proprietatea pârâtului situată lângă proprietatea reclamantului pe aceeaşi stradă, se învecinează pe o latură cu strada G.
Pârâtul G.T., a ridicat în luna octombrie 2002 un gard de beton şi sârmă care se întinde de la proprietatea sa peste stradă, până la gardul celuilalt vecin D.V.
Reclamanţii au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât şi a numitului D.V., precizând că au faţă de acesta, aceleaşi pretenţii ca şi faţă de pârâtul celălalt, în cazul în care din probele ce se vor administra în cauză, va rezulta că a închis drumul de acces la imobilul proprietatea lor.
Prin sentinţa nr. 2289 din 11 septembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea, s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinându-se că potrivit art. 1169 C. civ. sarcina probei revine reclamantului şi că reclamanţii au chemat în judecată doi pârâţi ca instanţa să constate care dintre aceştia le-a încălcat dreptul de a accede liber la proprietatea lor sau dacă nici unul nu este culpabil pentru închiderea drumului de acces, instanţa să decidă pe terenul căruia dintre pârâţi se poate institui o servitute de trecere.
Împotriva sentinţei de fond, au declarat apel reclamanţii, pe care au criticat-o pentru nelegalitate având în vedere că şi-au dovedit pretenţiile acţiunea fiind admisibilă în parte faţă de pârâtul G.T.
Prin Decizia civilă nr. 1300 din 22 iunie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, au fost respinse excepţiile privitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor şi de inadmisibilitate a acţiunii invocate de pârâtul G.T., ca nefondată. A fost admis apelul formulat de reclamanţii I.D. şi I.E. a fost schimbată cu tot sentinţa de fond în sensul că a fost admisă acţiunea reclamanţilor lor împotriva pârâtului G.T. pe care l-a obligat să ridice gardul de beton pentru reîntregirea drumului sătesc conform raportului de expertiză întocmit de expertul V.D. şi a schiţei anexe nr. 8 la acesta, iar în caz de neexecutare autorizează pe reclamanţi să aducă ei la îndeplinire această obligaţie pe cheltuiala pârâtului. A fost respinsă acţiunea împotriva pârâtului D.V. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
A fost respins capătul de cerere subsidiar referitor la dreptul de servitute de trecere, ca rămas fără obiect.
În contra acestei decizii a formulat recurs, pârâtul G.T., criticând-o pentru respingerea în totalitate a celor 3 excepţii privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, lipsa calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât şi inadmisibilitate acţiunii, instanţa aducând motivaţi departe de a fi fondate juridic, care în esenţă duc la încălcarea dreptului său de proprietate.
A mai susţinut recurentul că obligarea sa la ridicarea gardului, de asemenea i-a încălcat dreptul de proprietate deposedându-l efectiv de teren, deşi proprietatea sa este intabulată legal, instanţa de apel confundând dreptul său de proprietate cu dreptul de acces la calea liberă.
Analizând motivele de recurs şi actele dosarului, se constată recursul nefondat.
Instanţa de apel, corect a stabilit că reclamanţii I.D. şi I.E. sunt proprietarii imobilului dobândit sub condiţie suspensivă şi îşi justifică interesul de a întreprinde măsurile legale pentru a beneficia de exerciţiul drepturilor conferite de proprietate.
În cauză, a fost efectuată o expertiză tehnică, care a statuat întocmirea defectuoasă a documentaţiei cadastrale pentru proprietatea pârâtului G.T., în sensul că drumul stradal 1327/1 cu lăţimea de 22,99 ml a fost desfiinţat parţial pe porţiunea finală.
Raportul de expertiză menţionează că, deşi în actul de vânzare-cumpărare deţinut de pârâtul G.T. rezultă că la sud se află drumul stradal 1327/1 cu o lăţime de 22,00 m, prin ridicarea gardului pe o lăţime de 22,87 ml, acest drum stradal a fost închis pentru accesul celorlalţi proprietari care deţineau proprietăţi cu acces pe drumul, respectiv B.T. şi reclamanţii I.
Prin încheierea de şedinţă din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Buftea obiecţiunile la raportul de expertiză, formulate de pârât au fost respinse, motivat de faptul că expertul a respins obiectivele stabilite de instanţă, pârâtul nu a solicitat o contraexpertiză.
Prin urmare, pârâtul G.T. i-a împiedicat pe reclamanţi să exercite prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului pe care îl deţin dreptul de acces, dreptul de a folosi terenul proprietate astfel cum corect s-a menţionat în Decizia recurată.
La dosar au fost depuse acte emise de Primăria Berceni (adresele nr. 1134 din 16 iunie 2004 şi nr. 1211 din 14 iunie 2004) din care rezultă, în mod indubitabil că drumul stradal 1327/1, astfel cum a fost creat trebuie să permită accesul atât al reclamanţilor, cât şi a lui B.T. (V.G.).
Susţinerile din recurs nu pot fi primite în condiţiile în care drumul stradal a fost creat pentru accesul tuturor proprietarilor, dobândirea de către pârât a terenului, chiar intabulat fiind, nu poate conduce la prejudicierea dreptului celorlalţi proprietari.
Faţă de cele de mai sus, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică, urmând ca recursul declarat de pârât să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul G.T. împotriva deciziei civile nr. 1300 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 5 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6089/2005. Civil. întoarcere executare... | ICCJ. Decizia nr. 580/2005. Civil → |
|---|
