ICCJ. Decizia nr. 59/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 59
Dosar nr. 10188/200.
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 1 aprilie 2003 reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul de Poliţie al judeţului Hunedoara, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi la restituirea sumelor de bani încasate lunar prin reţinerea cotei de 7% din salariul brut lunar cu titlu de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000–30 octombrie 2004, când a fost trecut în rezervă, actualizate prin aplicarea indicelui de inflaţie, la data executării hotărârii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, în calitate de salariat în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Hunedoara, a beneficiat şi beneficiază, potrivit dispoziţiilor art. 9, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 80/1995 şi art. 28, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 360/2002, de asistenţă medicală şi medicamente gratuite. Aceste acte normative constituie legi speciale, faţă de Legea nr. 145/1997 care reprezintă reglementarea generală, astfel încât pentru poliţişti, atât atunci când au avut calitatea de cadre militare, cât şi ulterior, când au devenit funcţionari publici, nu există obligativitatea plăţii contribuţiei la fondurile asigurărilor sociale de sănătate.
Pârâţii au formulat întâmpinări prin care au invocat lipsa calităţii lor procesuale pasive, iar pe fond, au cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată cu motivarea că dispoziţiile legale la care face referire reclamantul nu înlătură, direct ori indirect, obligaţia de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
La data de 6 mai 2003 pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanţie C.N.A.S. solicitând ca, în situaţia admiterii acţiunii principale, chemata în garanţie să fie obligată la restituirea cuantumului de 25% din suma pretinsă, ce a fost virată în contul acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 21, alin. (2), lit. c) din statutul pârâtei.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa nr. 619 din 22 iulie 2003, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.C. şi a obligat pe pârâţii Inspectoratul de Poliţie al judeţului Hunedoara şi Ministerul Administraţiei şi Internelor să restituie reclamantului sumele reţinute cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări de sănătate, în procent de 7%, în perioada 1 martie 2000–30 octombrie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie pentru fiecare lună, până la data executării hotărârii. A fost respinsă acţiunea faţă de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., precum şi, ca rămasă fără obiect, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a C.N.A.S.
Recursurile formulate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Hunedoara împotriva acestei sentinţe, au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 1960 din 6 octombrie 2003.
La data de 14 septembrie 2004, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a considerat că hotărârile judecătoreşti date în cauză au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1, alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în vigoare pentru perioada avută în vedere de instanţele de judecată, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din acest act normativ, în vigoare în perioada 1 ianuarie 1998 – 20 noiembrie 2002, erau supuse obligatoriu asigurării următoarele categorii de persoane: a) cetăţenii români cu domiciliul în ţară; b) cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România. Art. 6 al aceluiaşi normativ enumera categoriile de persoane care beneficiau de asigurări de sănătate fără plata contribuţiei: copiii şi tinerii, până la vârsta de 26 de ani dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; b) persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau se află în îngrijirea familiei; c) soţul, soţia, părinţii şi bunicii, fără venituri proprii, aflaţi în îngrijirea unei persoane asigurate; d) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, precum şi cele deportate în străinătate şi constituite în prizonieri, persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate, şi anume, cele care: a) satisfac serviciul militar în termen; b) se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv: d) fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995, privind ajutorul social.
În conformitate cu dispoziţiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, poliţiştii, angajaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, care, în acel moment erau cadre militare în activitate, beneficiau, printre altele, de asistenţă medicală şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre de guvern. În vederea aplicării acestor dispoziţii a fost emisă HG nr. 270 din 8 aprilie 1999, care, în art. 1 a stabilit: „Cadrele militare în activitate au dreptul la asistenţă medicală şi medicamente, în condiţiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, cu modificările ulterioare şi ale prezentei hotărâri, în toate situaţiile în care medicii sau alt personal sanitar acreditat recomandă un tratament medical".
Prin art. 28 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, s-a stabilit că poliţiştii au dreptul la asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite.
Până la apariţie, HG nr. 677 din 12 iunie 2003, care, însă, nu este incidentă în cauză, dată fiind perioada pentru care s-a dispus efectuarea plăţilor către reclamant, angajat al Ministerului Administraţiei şi Internelor, devenit funcţionar public, i s-au aplicat în continuare prevederile HG nr. 270/1999, în virtutea dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.
Pe cale de consecinţă, reclamantul beneficia, în perioade de referinţă, de gratuităţile prevăzute de art. 1 din HG nr. 270/1990 (asistenţă medicală şi medicamente), precum şi de cele prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ (asistenţă medicală profilactică şi curativă în situaţii speciale etc.), numai în condiţiile Legii nr. 145/1997, legea cadru privind asigurările sociale de sănătate, respectiv, condiţionat de achitarea cotelor de contribuţii lunare la fondul asigurărilor sociale de sănătate sau dacă făcea dovada că se încadrează în categoriile de persoane care, potrivit acestei legi, erau scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de plată a contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru poliţişti în Legea nr. 80/1995, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamantul a încheiat cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. un contact prin care a cunoscut faptul că, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul avea obligaţia de a vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege reţinută de la angajat.
Pe de altă parte, în art. 2 din Legea nr. 145/1997 şi a stabilit că fondul asigurărilor sociale de sănătate se constituie din contribuţia asiguraţilor, din contribuţia persoanelor fizice şi juridice care angajează personal salariat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse.
Totodată, prin art. 3, lit. b) din OG nr. 56/1998, aşa cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 458/2001, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., act normativ cu caracter special care vizează şi categoriile de personal prevăzute de Legea nr. 80/1995 şi Legea nr. 360/2002, s-a stabilit că fondurile acestei instituţii, printre altele, din contribuţia personalului militar şi a militarilor angajaţi, pe bază de contract, din ministere, instituţiile şi structurile prevăzute la art. 1, alin. (1), precum şi ale altor categorii stabilite de adunarea generală a reprezentanţilor, astfel încât reclamantul nu era exceptat de la plata contribuţiei la fondurile asigurărilor sociale de sănătate.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în cauză, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamantul B.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1960 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia şi în parte, sentinţa civilă nr. 619 din 22 iulie 2003 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, şi respinge, ca nefondată acţiunea reclamantului B.C.
Menţine sentinţa cu privire la soluţia dată, cererii de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 597/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 520/2005. Civil → |
|---|
