ICCJ. Decizia nr. 6089/2005. Civil. întoarcere executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6089
Dosar nr. 4924/2005
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea sub nr. 3870/2004, reclamantul A.Ş. a chemat în judecată pe adjudecatarul S.M. solicitând întoarcerea executării. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că imobilul proprietatea sa, teren în suprafaţă de 22,33 ha situat în Ştefăneştii de Jos, jud. Ilfov a fost executat silit de creditoarea B. SA, fiind vândut către adjudecatarul S.M., actul de adjudecare fiind lovit de nulitate întrucât s-a încheiat prin fraudă la lege.
Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 1976 din 11 august 2004, a respins cererea formulată de reclamantul A.Ş. cu motivarea că acesta nu a probat existenţa nici unui motiv de nulitate absolută a actului de adjudecare şi nu a dovedit nici un temei de întoarcere a executării.
Împotriva sentinţei a declarat apel A.Ş. care a susţinut că Judecătoria Buftea ar fi "legalizat" cea mai mare excrocherie a B. -ului, prin care i s-a creat un prejudiciu de peste 300 miliarde lei. S-a mai susţinut că s-a ignorat soluţia dată în dosarul nr. 751/2000 al Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, că se judecă în mai multe procese penale şi că una dintre cauzele sale este înregistrată sub nr. 19280/2004 la secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia nr. 266 din 16 februarie 2005a respins ca nefondat apelul declarat de A.Ş. cu motivarea că criticile aduse sentinţei atacate nu vizează obiectivele supuse analizei instanţei de fond ci, mai degrabă, sunt susţinute sub forma unor întrebări retorice iar aserţiunea reclamantului că debitul său ar fi fost lămurit printr-o hotărâre penală nu a fost demonstrată în cauză cât timp nu există o soluţie definitivă şi irevocabilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare, aşa cum rezultă din Decizia nr. 4529/2002 a ÎCCJ.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul A.Ş. arătând că soluţia pronunţată este "netemeinică şi lovită de nulitate", că instanţa nu a făcut o temeinică analiză a actelor depuse la dosar şi că a motivat în mod defectuos că nu există nici o soluţie rămasă definitivă şi irevocabilă.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 4041 alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit.
Totodată, art. 4042 alin. (1) prevede că în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării, alin. (2) şi (3) statuând că, dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul iar dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.
În speţă, deşi reclamantul a solicitat întoarcerea executării, înscrisurile pe care a înţeles să le depună în dovedirea cererii sale nu au probat faptul că s-a desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită cu privire la imobilul din Ştefăneştii de Jos, jud. Ilfov, cum nu a probat nici existenţa vreunui motiv de nulitate absolută a actului de adjudecare, aşa încât în mod legal instanţele de fond şi apel au aplicat dispoziţiile legale ce reglementează materia întoarcerii executării raportat la situaţia de fapt, motiv pentru care criticile recurentului sunt nefondate, recursul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul reclamantul A.Ş. împotriva deciziei civile nr. 266 din 16 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6184/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5913/2005. Civil → |
|---|
