ICCJ. Decizia nr. 598/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, sub nr. 4158 din 4 septembrie 2001, contestatorul-reclamant Ț.P. a solicitat anularea deciziei nr. 467 din 7 august 2001 și a adresei nr. 4822/2001 emise de SC H.C. SA Câmpulung și obligarea acestei societăți să îndeplinească dispozițiile imperative ale art. 24 alin. (1) și art. 27 din Legea nr. 10/2001 în sensul de a face o ofertă de restituire prin echivalent pentru suprafața de 8273,10 mp teren ocupat și folosit de pârâtă.
Tribunalul Argeș, cu sentința civilă nr. 31 din 6 martie 2002 a respins ca nefondată contestația, cu motivarea că terenul revendicat se afla în parte în patrimoniul statului, o parte la C.A.P., la data de 1 ianuarie 1990 și că a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind eliberat reclamantului titlul de proprietate.
S-a menționat că pârâta este o societate cu capital integral privat și în această situație notificarea trebuia adresată A.P.A.P.S., întrucât potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, imobilul nu poate fi restituit în natură, în cazul când se află în proprietatea unei societăți cu capital integral privat.
Curtea de Apel Pitești respinge ca nefondat apelul contestatorului-reclamant, potrivit deciziei civile nr. 40/A din 13 iunie 2002.
Motivarea instanței de apel constă în aceea că terenul fiind înscris în C.A.P., formulându-se cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și eliberându-se titlul nr. 81510 din 29 noiembrie 1995, nu se mai poate susține că terenul din litigiu nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Pe de altă parte, s-a constatat că pârâta fiind o societate cu capital integral privat, notificarea trebuia adresată A.P.A.P.S., în a cărei rază se află terenul.
în timpul procesului, contestatorul a înaintat o notificare și acestei autorități, motiv pentru care a solicitat introducerea acesteia ca parte în proces.
Cum potrivit art. 294 C. proc. civ., în apel nu se pot face cereri noi, cererea respectivă a fost respinsă.
împotriva deciziei Curții de Apel Pitești, același contestator a formulat recurs, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc. civ.
în esență, recurentul susține că ar fi cerut în scris încă de la instanța de fond, introducerea în cauză a F.P.S., iar în apel doar a revenit asupra cererii sale; că în mod greșit s-a reținut că la data de 1 ianuarie 1990 terenul se afla la C.A.P. și a făcut obiectul Legii nr. 18/1991; apreciază că soluția pronunțată se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt ce decurge din aprecierea eronată a probelor.
Recursul este nefondat.
Așa cum rezultă din probele dosarului, părinții reclamantului care aveau domiciliul în orașul Câmpulung, în anul 1959 s-au înscris la C.A.P. Câmpulung și cu suprafața de teren de 0,75 ha, teren situat pe raza comunei Valea Mare Pravăț. Așa se explică de ce terenul nu a fost în evidența C.A.P. Valea Mare, rămânând înregistrat doar la C.A.P. Câmpulung și Primăria acestui oraș, unde figurează în registrul agricol vol. 13.
Cu cererea nr. 2040 din 05 martie 1991, reclamantul împreună cu mama sa Ț.I.E. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu care s-au înscris în anul 1959 la C.A.P. Câmpulung, eliberându-li-se titlul de proprietate nr. 81510 din 29 noiembrie 1995, numai pentru 5245 mp.
Recurentul nu a formulat plângere împotriva hotărârii de admitere în parte a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, astfel că titlul a fost emis pentru suprafața admisă inițial.
Art. 8 al Legii nr. 10/2001 prevede în mod expres că "nu intră sub incidența prezentei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997".
Nefondată este și critica referitoare la necitarea F.P.S. în proces încă de la instanța de fond și nepronunțarea instanței asupra cererii de introducere a acestuia în cauză.
Așa cum rezultă din practicaua sentinței civile nr. 31/2002, respectiv încheierea din 27 februarie 2002 de amânare a pronunțării, cererea a fost formulată în ziua judecății în fond a cauzei, iar instanța în mod corect a respins cererea, de vreme ce F.P.S. actualmente A.P.A.P.S. nu fusese notificat, nu avea calitate procesuală pasivă (la acel moment).
Este adevărat că prin adresa nr. 79 din 9 octombrie 1991 Primăria comunei Valea Mare Pravăț i-a făcut cunoscut recurentului că terenul solicitat (în baza Legii nr. 18/1991) nu se afla în perimetrul C.A.P. Valea Mare la data de 1 ianuarie 1990, dar terenul se afla la C.A.P. Câmpulung și de aceea prin adresă i se recomanda să se adreseze cu plângere împotriva hotărârii comisiei la Judecătoria Câmpulung - Argeș. Dacă reclamantul ar fi continuat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, așa cum i s-a recomandat, ar fi putut să-și valorifice dreptul, însă în prezenta cauză nu poate invoca propria culpă și să pretindă un drept respins parțial în baza legii fondului funciar, pe calea Legii nr. 10/2001.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 600/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 595/2005. Civil → |
|---|
