ICCJ. Decizia nr. 600/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 250 din 2 septembrie 2002 a Tribunalului Neamț a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de Ș.A. împotriva dispoziției nr. 170 din 1 aprilie 2002 a Primăriei comunei Păstrăveni, prin care i-a fost respinsă notificarea nr. 63 din 1 februarie 2002, având ca obiect restituirea suprafeței de 0,33 ha teren.
S-a avut în vedere că situația juridică a terenului solicitat, de 0,33 ha, ce a aparținut autorilor contestatorului A.Ș. și Ș.T. este reglementată de Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, în temeiul căreia au fost emise adeverințe provizorii pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea moștenitorilor lui A.Ș., tatăl contestatorului.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 90 din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. S-a reținut incidența în speță a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în raport de împrejurarea că autorul contestatorului a figurat înscris în registrul agricol cu o suprafață de teren de 0,54 ha teren arabil, vatră sat, și o altă suprafață de teren de 3,47 ha, pentru care s-a întocmit fișa de proprietate în favoarea moștenitorilor proprietarului. Toate terenurile în discuție au intrat în patrimoniul CAP, astfel că orice solicitare este supusă prevederilor Legii nr. 18/1991. Și cu privire la suprafața de 10 ha teren, ce a aparținut bunicului celui în cauză, Ș.T., s-a apreciat că sunt incidente aceleași prevederi legale, în temeiul cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea tuturor moștenitorilor.
împotriva acestei decizii, contestatorul a declarat recursul de față, prin care susține că în mod greșit instanțele au reținut aplicarea în speță a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în loc de art. 2 lit. h) din lege ce are în vedere orice alte imobile preluate fără titlu valabil.
Consideră necesară o expertiză tehnică pentru identificarea clară a terenurilor, considerându-se nedreptățit de soluționarea cererilor sale de Primăria comunei Păstrăveni prin compensare și nu restituirea terenului său.
Recursul nu este întemeiat.
Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului prin contestație, motivarea apelului și recursului și notele scrise depune în această fază a procesului, cel în cauză a confirmat că terenurile pretinse au format obiectul solicitării și în temeiul Legii nr. 18/1991 toate terenurile aflându-se la data intrării în vigoare a acestei legi în patrimoniul CAP.
Cu adresa nr. 3581 din 16 august 2004 a Primăriei comunei Păstrăveni, cel în cauză a fost invitat împreună cu ceilalți moștenitori în vederea întocmirii proceselor-verbale de punere în posesie definitivă.
Cu privire la aceleași terenuri a fost pronunțată și sentința civilă nr. 1029/1998, ce a rămas definitivă prin neexercitarea niciunei căi de atac de către părți, între care și Ș.A.
Rezultă așadar nu numai că terenurile în litigiu intră sub incidența Legii nr. 18/1991 atât în raport de amplasarea lor, cât și existenței lor în patrimoniul cooperativei agricole de producție la data intrării în vigoare a legii, dar cei interesați au uzat de prevederile ei.
In această situație sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea Fondului Funciar nr. 18/1991.
Este un text special de strictă interpretare, ale cărui prevederi se regăsesc cu evidența în speță. Textul nu poate fi aplicabil în alternanță cu prevederile art. 2 lit. h) din lege, cum se solicită prin recurs, pentru că acest din urmă articol situat în capitolul I al legii cuprinzând dispoziții generale definește, ce se înțelege în sensul legii, prin imobile preluate în mod abuziv. La finalul aceluiași capitol este cuprins și art. 8, la care s-a făcut referire și care restrânge domeniul de aplicare al legii în anumite condiții, ce în mod necontestat sunt realizate în speță.
Prin urmare, soluția recurată prin care s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 este corectă, astfel că menținerea soluției de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, nu mai face posibilă examinarea și în special admiterea cererii de efectuare a unei expertize tehnice, în vederea căreia s-a solicitat casarea cu trimitere a hotărârii.
Așa fiind, recursul de față este nefondat, și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 611/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 598/2005. Civil → |
|---|
