ICCJ. Decizia nr. 6016/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Suceava contestatorii M.A. și M.G., prin mandatar I.C.M. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Rădăuți prin primar, desființarea dispoziției nr. 601 din 10 decembrie 2003 și restituirea în natură a apartamentului situat în Rădăuți, jud. Suceava.
în motivarea contestației au arătat că după plecarea lor în Germania apartamentul a fost trecut abuziv în proprietatea statului, situație ce rezultă din procesul verbal nr. 5060/1987, iar ulterior vândut familiei S. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 43311/1996.
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 308 din 20 aprilie 2004 a respins ca nefondată contestația reținând că apartamentul a trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 288 din 1 august 1988 emisă de fostul Consiliu Popular al jud. Suceava în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 223/1974.
Prin sentința civilă nr. 2399 din 9 septembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia civilă nr. 490 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă acțiunea contestatorilor pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 43311/1996, împrejurare față de care restituirea în natură nu este posibilă în condițiile Legii nr. 10/2001.
împotriva sentinței au declarat apel contestatorii arătând că este posibilă restituirea în natură din moment ce apartamentul a fost înstrăinat abuziv prin contractul de vânzare cumpărare nr. 43311/1996.
Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 2527 din 29 septembrie 2004 a respins apelul ca nefondat reținând, în esență, că actul de vânzare-cumpărare nr. 43311/1996 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 a fost menținut, apreciindu-se că apartamentul a fost înstrăinat legal și nu mai poate fi restituit în natură, iar contestatorii sunt îndreptățiți la celelalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
împotriva deciziei contestatorii au declarat recurs, nemotivat în drept arătând că vânzarea apartamentului în litigiu s-a realizat cu nerespectarea prevederilor art. 146 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, neținându-se seama de faptul că recurenții au revendicat imobilul conform Legii nr. 112/1995.
Recursul este nefondat.
Apartamentul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului în baza prevederilor Decretului nr. 223/1974 și ulterior vândut foștilor chiriași în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 43311/1996.
înainte de a formula prezenta contestație recurenții au solicitat instanței competente să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 43311/1996, acțiune care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2399/2003 a Judecătoriei Rădăuți.
Existența acestor acte juridice și, în primul rând a contractului de vânzare cumpărare încheiat de foștii chiriași, a fost evocată în considerentele deciziei administrative nr. 601 din 10 decembrie 2003 ca motiv al respingerii cererii recurenților de restituire a imobilului în natură, astfel încât decizia administrativă și hotărârile instanțelor care au instrumentat cauza în fond și apel sunt conforme prevederilor Legii nr. 10/2001.
Așa fiind, în cauză nu își găsește incidența nici una dintre prevederile art. 304 C. proc. civ. și recursul a fost respins ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 6020/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6013/2005. Civil → |
---|