ICCJ. Decizia nr. 6037/2005. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6037/2005Dosar nr. 4932/2002
Şedinţa publică din 3 noiembrie 200.
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului , constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 aprilie 2001 la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, I.D.M. salariată în cadrul A.P.A.P.S., sucursala Regionala Nord Vest Cluj, a contestat comunicarea A.P.A.P: secţia comercială şi de contencios administrativ nr. 1383 din 23 aprilie 2001, privind măsura încetării contractului individual de muncă fără preaviz dispusă în conformitate cu Ordinul nr. 80 din 19 aprilie 2001, potrivit art. 78 lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă şi art. 130 lit. a) şi art. 131alin. (2) C. muncii.
Soluţionând cauza în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 5580 din 21 iunie 2001, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia privind necompetenţa materială a instanţei ridicată de intimata A.P.A.P.S. şi ca lipsită de interes contestaţia salariatei I.D.M.
Pentru a hotărî astfel cu privire la contestaţie, judecătoria a socotit că desfiinţarea comunicării ar fi lipsită de interes câtă vreme salariata nu a înţeles să atace însăşi Decizia de desfacere a contractului de muncă şi nu s-a prezentat la cererea instanţei în vederea precizării acţiunii.
Hotărârea primei instanţe a fost infirmata de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, care prin Decizia nr. 1571R din 5 noiembrie 2001 a admis recursul contestatoarei şi a modificat soluţia judecătoriei în sensul admiterii contestaţiei şi a constatării nulităţii absolute a comunicării nr. 1383 din 23 aprilie 2001 a A.P.A.P.S. privind desfacerea contractului individual de muncă cu I.D.M.
Pentru a decide astfel instanţa de recurs a reţinut în esenţă ca înscrisul care emana de la intimata A.P.A.P.S. nr. 1383 din 23 aprilie 2001 sub denumirea de „comunicare" nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege pentru o decizie de desfacere a contractului de muncă.
Împotriva hotărârilor menţionate, Procurorul general al Parchetului Curţii Supreme de Justiţie a declarat la 5 noiembrie 2002 recursul în anulare de faţă.
Invocându-se dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., prin recursul în anulare s-a susţinut că instanţele au interpretat greşit legea când au reţinut lipsa de interes în atacarea comunicării, întrucât înştiinţarea făcută contestatoarei cu privire la încetarea raporturilor de muncă este echivalentă cu o dispoziţie de desfacere a contractului de muncă.
Ca urmare s-a solicitat casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului pricinii, în sensul verificării măsurii desfacerii contractului de muncă.
Prin întâmpinarea înfăţişată instanţei de recurs în anulare la 9 aprilie 1993 şi prin cereri ulterioare, intimata contestatoare I.D.M. a solicitat respingerea recursului în anulare ca rămas fără obiect, învederând împrejurări esenţiale referitoare la fondul litigiului produse după atacarea hotărârilor cu recurs în anulare şi anume:
- prin actul adiţional la contractul de muncă înregistrată sub nr. 393 din 31 ianuarie 2003 cu A.P.A.P.S. , devenită prin lege A.V.A.S. s-a procedat la reintegrarea sa în munca cu începere de la 20 ianuarie 2003 în acelaşi loc de muncă, respectiv A.V.A.S., sucursala Regionala Nord Vest, unde îşi desfăşoară şi în prezent şi în mod efectiv activitatea.
- anularea dispoziţiei anterioare privind încetarea activităţii conform comunicării nr. 1383 din 23 aprilie 2001 şi reintegrarea în funcţie au fost înscrise în cartea de muncă la data de 20 ianuarie 2003.
- drepturile băneşti cuvenite potrivit sentinţei civile nr. 1278/2003 a Tribunalului Cluj, pentru perioada cuprinsă între comunicarea încetării activităţii şi reintegrarea efectivă au făcut obiectul tranzacţiei nr. 1592 din 2 iunie 2004 încheiată cu A.V.A.S. , prin care aceasta din urmă s-a obligat la plata sumei de bună voie, tranzacţia fiind executată.
Împrejurările invocate au fost dovedite în faţa instanţei de recurs în anulare prin prezentarea actului adiţional la contractul individual de muncă nr. 393 din 31 ianuarie 2003, a cărţii de muncă cu completările la zi şi a tranzacţiei privind plata drepturilor băneşti, precum şi a adeverinţei nr. 535 din 18 iunie 2004 a A.V.A.S., privind virarea efectivă a sumelor.
Din probele menţionate rezultă netăgăduit că litigiul de muncă ivit între părţi, declanşat ca urmare a comunicării atacate prin care contestatoarea era înştiinţată despre încetarea raporturilor de muncă s-a stins prin anularea comunicării şi restabilirea raporturilor de muncă, reintegrarea efectivă şi acordarea drepturilor băneşti cuvenite.
În acest cadru, recursul în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. se va respinge se va respinge, întrucât raporturile de fond dintre părţi au fost definitiv soluţionate pe calea convenţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1571/R din 5 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi sentinţei civile nr. 5580 din 21 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6067/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6001/2005. Civil → |
|---|
