ICCJ. Decizia nr. 6046/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6046
Dosar nr.33770/3/2005
Şedinţa publică din 25 septembrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă a reţinut următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 739 din 12 iunie 2006, a respins cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei formulată de contestatorul G.G.M. în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S. şi, drept consecinţă, a respins contestaţia ca fiind tardivă.
În motivarea sentinţei se arată că în notificarea nr. 1143 din 7 septembrie 2005 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 contestatorul nu a menţionat că ar avea două domicilii, indicând numai adresa din România şi nici nu a informat ulterior unitatea notificată, în sensul că solicită ca răspunsul la notificare să-i fie comunicat şi la altă adresă.
Faţă de împrejurarea că nu s-a contestat faptul că Decizia a fost comunicată legal la adresa din România a contestatorului şi, că repunerea în termen nu se justifică, că în toată această perioadă a beneficiat de serviciile unei societăţi profesionale de avocaţi, instanţa a pronunţat soluţia arătată.
Hotărârea primei instanţe a fost desfiinţată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi judecăţi, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care prin Decizia nr. 164 din 13 martie 2007, a admis apelul reclamantului pentru considerentele ce urmează.
Dovada de comunicare a deciziei ce formează obiectul litigiului este nulă, conform art. 100 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu este indicat numărul etajului, iar la rubrica numele primitorului este indicat cuvântul „menaj", însoţit de o semnătură indescifrabilă.
Cum comunicarea deciziei este nulă, reclamantul este şi în prezent în termenul de contestare a deciziei.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru motivele ce urmează.
Decizia emisă de recurentă a fost comunicată prin scrisoare recomandată, cu respectarea procedurii legale, la data de 26 noiembrie 2003 şi confirmată de primitor la data de 27 noiembrie 2003, la sigurul domiciliu indicat de acesta pentru comunicarea actelor.
În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. întrucât nu este vorba de un act de procedură comunicat prin agentul procedura.
Nu este imputabilă recurentei lipsa de diligenţă a contestatorului de a formula contestaţie împotriva deciziei în termenul legal şi nu după trei ani de la data comunicării.
Analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele.
Prin notificarea nr. 969 din 9 august 2001 depusă la Biroul executorului judecătoresc C.M., reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Domiciliul indicat în notificare pentru comunicarea deciziei ce urma a se pronunţa a fost în Bucureşti.
Unitatea deţinătoare a emis Decizia ce face obiectul prezentei cauze, pe care a comunicat-o prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire la 27 noiembrie 2003 astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 29 din dosarul primei instanţe.
Faptul comunicării nu este contestat de reclamantă, astfel cum rezultă din chiar conţinutul cererii de chemare în judecată.
Se arată astfel că procedura de comunicare nu a fost realizată deoarece are domiciliul şi în Israel Hadera, şi că în perioada comunicării deciziei, ce a fost primită de menajera sa se află în Israel.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ. partea poate fi repusă în termen, în pricina de faţă în termenul de contestare al deciziei, dacă demonstrează împrejurarea care a împiedicat-o să exercite calea de atac.
Faptul că la data comunicării deciziei se afla în Israel, la un domiciliu nedeclarat prin notificare, nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa, în măsură să determine admisibilitatea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, conform alin. (2) al art. 103 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. recursul va fi admis, iar Decizia recurată va fi modificată în sensul că apelul declarat de contestator împotriva sentinţei va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recusul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 164 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul G.G.M. împotriva sentinţei civile nr. 739 din 12 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 653/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 558/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
