ICCJ. Decizia nr. 653/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 653
Dosar nr. 6167/303/2005
Şedinţa publică din 5 februarie 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1420 din 8 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul V.G. împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti, prin primar general şi Primăria municipiului Bucureşti, care au fost obligaţi să soluţioneze prin dispoziţie motivată, notificarea formulată de reclamant şi înregistrată sub nr. 2663/2001.
Această hotărâre a fost completată prin sentinţa nr. 357 din 7 martie 2007, pronunţată de aceeaşi instanţă, în sensul că, pârâţii au fost obligaţi să-i plătească reclamantului suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 387 A din 7 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin primarul general, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că nu a soluţionat notificarea în termenul legal, din culpa reclamantului care nu a depus toate actele necesare şi că, neaflându-se în culpă procesuală, în mod greşit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată.
Chiar dacă s-ar considera că acest termen nu este imperativ, ci de recomandare, dispoziţia motivată trebuia să fie emisă de pârât într-un termen rezonabil.
Or, chiar şi un astfel de termen a fost depăşit, având în vedere că notificarea a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 9 august 2001, acţiunea a fost introdusă la data 25 mai 2005, iar dispoziţia motivată nu a fost emisă nici până în prezent.
Instanţa de fond, a cărei soluţie a fost confirmată de instanţa de apel, a făcut şi o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., obligându-l pe pârât la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant, deoarece, prin admiterea acţiunii, a căzut în pretenţii.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva deciziei nr. 387/A din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 6943/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6046/2005. Civil → |
---|