ICCJ. Decizia nr. 6064/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6064
Dosar nr. 28748/1/2005
(nr. vechi 12286/2005.
Şedinţa de la 20 iunie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă, la 27 septembrie 2003, reclamanta B.S. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria comunei Dumbrăveni şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor să-i acorde reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri băneşti în valoare de 10 miliarde lei.
În motivarea cererii s-a arătat că bunurile pentru care solicită despăgubirile au fost preluate abuziv de către stat începând cu anul 1948.
Prin sentinţa civilă nr. 112 din 22 februarie 2005 Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis plângerea în parte, a desfiinţat Dispoziţia nr. 888 din 5 mai 2004 emisă de primarul comunei Dumbrăveni şi a respins ca inadmisibilă cererea pentru restituirea prin echivalent a imobilelor situate pe raza municipiului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că notificarea prin care se solicită despăgubiri trebuia adresată prefecturii. Primăria a emis o dispoziţie nelegală, nefiind competentă să se pronunţe asupra notificării.
Apelul declarat de către reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 900 din 12 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale, instanţa de apel a arătat că reclamantul a nesocotit procedura prealabilă acordării de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. În cadrul juridic actual, regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv este cel prevăzut de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Decizia dată în apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Instanţa de apel a făcut o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005, a principiului disponibilităţii părţilor şi a rolului activ al instanţei, a principiului dreptului la apărare.
În mod nelegal nu a fost soluţionată cererea depusă la tribunal de introducere în cauză a Prefecturii Suceava.
În mod nelegal ambele instanţe au reţinut că reclamantul a nesocotit procedura prealabilă acordării de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului faţă de noile dispoziţii ale Legii nr. 10/2001.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate înaintea instanţelor de fond, instanţa a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
B.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de stat.
Într-adevăr, în condiţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data declanşării procedurii judiciare, notificările prin care persoana îndreptăţită solicită acordarea de despăgubiri băneşti sau optează pentru despăgubiri băneşti se adresează prefecturii în a cărei rază se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv.
Acest text nu a mia fost păstrat în legea specială, după modificarea prin Legea nr. 247/2005.
Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluţionării apelului, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispoziţiilor sau, după caz, a ordinelor.
În raport de aceste dispoziţii, reluarea judecăţii în primă instanţă în contradictoriu cu prefectura notificată nu ar profita, practic, nici reclamantului, casarea cu trimitere spre rejudecare conducând spre darea unei soluţii pur formale.
Pe de altă parte, critica ce vizează neintroducerea în cauză a prefecturii, deşi reclamantul a solicitat aceasta, nu este întemeiată.
Lărgirea cadrului procesual iniţial, la solicitarea părţilor, poate fi făcută numai printr-una din formele de intervenţie forţată, reglementate de art. 57-66 C. proc. civ.
Aceste forme de intervenţie nu pot fi folosite pentru introducerea în proces a unui nou pârât. De altfel, cererea făcută este informă şi nu poartă nici măcar viză de primire (fila 54 dosar primă instanţă).
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a constatat că, deşi cu o motivare superficială, instanţa de apel a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii date în apel.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.S. împotriva deciziei civile nr. 900 din 12 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Suceava -secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 626/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 572/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
