ICCJ. Decizia nr. 626/2005. Civil

Decizii civile ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 626.

Dosar nr. 4683/200.

Şedinţa de la 12 iulie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţiile care au format obiectul dosarelor 11125/2003 şi 11308/2003 înregistrate pe rolul Tribunalului Timiş, conexate la termenul de judecată din 13 februarie 2004, formând dosarul 11125/2003, cu precizările ulterioare, contestatarii B.E.D. şi B.Z.A. au chemat în judecată intimaţii Primăria şi Primarul Municipiului Timişoara solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză:

- să se stabilească cota de despăgubire aferentă apartamentului ce se restituie în natură, respectiv 6,003% prin despăgubire efectiv încasată, actualizată cu indicele de inflaţie până la data emiterii de decizie de restituire.

- să se stabilească suma de rambursat de care este condiţionată, restituirea dispusă prin Dispoziţia nr. 1463/2003, anume 25.892.278 lei.

- să se modifice în consecinţă art. 4 din Dispoziţia nr. 1463/2003 în sensul ca restituirea în natură să fie condiţionată de rambursarea cotei de despăgubiri aferente apartamentului 1 din totalul sumei de 48.118.979 lei acordate în temeiul Legii nr. 112/1995 prin Hotărârea nr. 454 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, actualizată, respectiv 25.892.278 lei.

- să se dispună obligarea intimatului la restituirea în natură a părţilor din imobilul situat în Timişoara, cuprinsă în art. 1 din Dispoziţia nr. 1463/2003 un termen de 3 zile calendaristice de la data achitării sumei de rambursat stabilite de instanţă prin hotărâre judecătorească definitivă, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 10.000.000 lei/zi de întârziere din ziua a IV-a calculată de la achitarea sumei de rambursat.

Reclamanţii au chemat în judecată şi Direcţia judeţeană pentru Tineret şi Sport Timiş şi Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză:

- să se constate ilegalitatea nerestituirii în natură a spaţiilor menţionate în art. 2 din Dispoziţia nr. 1463 din 6 august 2003 emisă de primarul municipiului Timişoara.

- să se constate că la art. 3 din aceeaşi dispoziţie se omite menţionarea acordării despăgubirilor ce se cuvine în baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

- să se dispună obligarea intimatului primarul şi Primăria municipiului Timişoara la restituirea în natură a părţilor din imobilul situat în Timişoara, cuprinsă în art. 1 din Dispoziţia nr. 1463/2003 în termen de 3 zile calendaristice de la data achitării sumei de rambursat stabilite de instanţă prin hotărâre judecătorească definitivă, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 10.000.000 lei/zi de întârziere din ziua a IV-a calculată de la achitarea sumei de rambursat, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 568/99 pronunţată în şedinţa publică din 7 mai 2004 Tribunalul Timiş a admis contestaţia formulată de contestatorii B.E.D. şi B.Z.A. împotriva Dispoziţiei nr. 1463 din 6 august 2003.

În contradictoriu cu intimaţii primarul şi Primăria Timişoara, Direcţia judeţeană pentru Tineret şi Sport Timiş şi Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş a modificat dispoziţia contestată în sensul că:

Restituirea în natură a apartamentului nr. 1 cu 3,3 p.c. şi 34/1031 mp din imobilul situat în Timişoara, este condiţionată cu rambursarea cotei de despăgubiri aferente apartamentului nr. 1 din totalul sumei de 48.118.979 lei acordată în baza Legii nr. 112/1995 prin hotărârea nr. 454 din 22 martie 1997 a Comisiei judeţene Timiş pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 actualizată, respectiv suma de 25.892.278 lei.

Instanţa a obligat Primăria şi primarul municipiului Timişoara să restituie în natură contestatorilor spaţiile aferente imobilului situat în Timişoara, deţinute de Direcţia pentru Tineret şi Sport cu contractul de închiriere nr. 678/1999 (SAD cu 3,82% p.c. şi 41/1031 mp) şi de Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş cu contractul de închiriere nr. 618/1999 ( SAD2 cu 2,70% p.c. şi 30/1031mp).

Primarul municipiului Timişoara a fost obligat ca printr-o dispoziţie ulterioară să acorde contestatorilor măsurile reparatorii prin echivalent pentru diferenţa dintre valoarea despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995, actualizate cu indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare a părţilor vândute din imobil.

Instanţa a mai obligat Primăria şi primarul municipiului Timişoara să restituie contestatorilor suma de 396.204.380 lei reprezentând diferenţa dintre suma efectiv plătită la 20 octombrie 2003 şi suma de rambursat, respectiv, 25.892.278 lei împreună cu dobânda legală aferentă calculată din ziua plăţii.

Intimaţii au fost obligaţi să plătească contestatorilor 45.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Prin notificările nr. 1894 din 20 martie 2001 şi nr. 2466 din 11 aprilie 2001 formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 contestatorii au solicitat restituirea în natură a spaţiilor cu altă destinaţie decât cea de locuinţă situate la parterul clădirii din Timişoara, înscris în C.F. nr. 154 Timişoara nr.top 415 şi despăgubiri în completare la valoarea reală în echivalent pentru locuinţele şi terenul aferent vândute chiriaşilor în temeiul Legii nr. 112/1995.

Prin dispoziţia de restituire nr. 1463 din 6 august 2003 s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 1 cu 3,3% părţi comune şi 34/1031, precum şi a următoarelor spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă situate în imobilul în litigiu după cum urmează: SAD3 cu 3,17% părţi comune şi 35/1031mp, SAD4 cu 13,27% părţi comune şi 145/1031mp, SAD5 cu 4,12% părţi comune şi 45/1031mp, SAD6 cu 1,53% părţi comune şi 17/1031mp, SAD7 cu 0,94% părţi comune şi 10/1031 mp.

În temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001 au rămas în proprietatea statului spaţiile deţinute prin contract de închiriere de către Direcţia judeţeană pentru Tineret şi Sport, SAD1 şi Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş, SAD2 şi s-a menţionat că acordarea măsurilor reparatorii pentru spaţiile care rămân în proprietatea statului şi stabilirea cuantumului acestora se vor face printr-o dispoziţie ulterioară şi s-a reţinut că restituirea în natură este condiţionată de rambursarea sumei de 48.118.979 lei acordată în temeiul Legii nr. 112/1995 prin hotărârea nr. 454 a Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 actualizată la data plăţii.

În temeiul Legii nr. 112/1995, contestatorii au solicitat restituirea apartamentului 9 şi 10 din acelaşi imobil situat în Timişoara, şi acordarea de despăgubiri pentru restul apartamentelor, iar prin hotărârea nr. 454 din 12 martie 1997 a Comisiei judeţene Timiş de aplicare a Legii nr. 112/1995 s-a admis cererea de restituire în natură a celor două apartamente şi s-au acordat despăgubiri pentru restul apartamentelor, în cuantum de 48.118.979 lei.

Prin Decizia contestată s-a dispus restituirea în natură a ap. 1 şi a SAD3,4,5,6 şi 7 dar condiţionat de rambursarea sumei de 48.118.979 lei acordată în temeiul Legii nr. 112/1995, deşi s-a restituit în natură un singur apartament din cele 16 pentru care s-au acordat despăgubirii în temeiul Legii nr. 112/1995, iar suma ce trebuia restituită reprezintă doar despăgubirea aferentă apartamentului nr.1 reactualizată cu indicele de inflaţie.

Instanţa de fond a apreciat că SAD1şi 2 , nerestituite în natură, nu se încadrează în prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece Ministerul de resort al celor două intimate nu a făcut propuneri şi nici Guvernul nu a emis hotărâre prin care să-l excludă de la restituire în natură. S-a apreciat că Direcţia pentru Sport Timiş este titulara unui drept de administrare asupra Sălii Olimpice în care îşi poate desfăşura nestingherit activitatea, iar Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş este o persoană juridică de drept privat având drept scop organizarea activităţii în ramura respectivă, neintrând în categoria instituţiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii primarul şi Primăria Timişoara, Direcţia judeţeană pentru Tineret şi Sport Timiş şi Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş, apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 8698/C/2004.

În apelul declarat, pârâtele primarul şi Primăria Timişoara au solicitat schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii în totalitate a contestaţiei; iar pârâta Direcţia judeţeană pentru Tineret şi Sport a criticat sentinţa sub aspectul interpretării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă nr. 2807 A pronunţată în şedinţa publică din 13 decembrie 2004 Curtea de Apel Timişoara a respins apelurile declarate de către pârâţii Primarul şi Primăria Timişoara, Direcţia judeţeană pentru Tineret şi Sport Timiş, Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş, în contradictoriu cu reclamanţii intimaţi B.E.D. şi B.Z.A., apreciind că hotărârea pronunţată de instanţa fondului este legală şi temeinică.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B.E.D. şi B.Z.A. susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată încălcând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.

Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş, în recursul său, a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că în mod greşit instanţa a interpretat dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 considerând că demersurile în vederea includerii în lista aprobată de Guvern trebuie să fie anterioară soluţionării modificării.

Recurenta susţine că este esenţială în dezlegarea pricinii împrejurarea că la data de 1 noiembrie 2003 a fost constituită comisia internă pentru analizarea notificărilor şi care este abilitată să facă propuneri Guvernului. Aşadar, se susţine că instituţiile abilitate să facă propunerea prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-au constituit în timpul în care procesul era iniţiat, iar recurenta, în lipsa comisiei respective nu putea face propuneri Guvernului, înainte de această dată, în vederea includerii în lista imobilelor care nu pot fi retrocedate. Această listă a imobilelor care intră sub incidenţa art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost transmisă ulterior soluţionării notificării, la data de 19 noiembrie 2004.

Se mai susţine că dispoziţia de restituire nr. 1463 din 6 august 2003 emisă de primarul municipiului Timişoara nu a fost comunicată şi recurentei, nefiind opozabilă.

Recurenta consideră că este o instituţie de interes public în sensul descris de legiuitor, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi cap. II din HG nr. 498 din 14 aprilie 2003, organizând activitatea sportivă fotbalistică a întregului municipiu Timişoara, funcţionând în subordinea Ministerului Tineretului şi Sportului.

Primăria şi Primarul Municipiului Timişoara critică Decizia sub aspectul greşitei interpretări a art. 16 din Legea nr. 10/2001, considerând că Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş este o instituţie de interes public.

De asemenea, se susţine că restituirea a fost condiţionată de rambursarea sumei de 48.118.979 lei actualizată la data plăţii, sumă ce reprezintă despăgubiri pentru imobilul situat în Timişoara, acordat în temeiul Legii nr. 112/1995 aşa cum rezultă din Hotărârea Comisiei judeţene pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995 emisă sub nr. 454 din 12 martie 1997, sumă recunoscută de reclamanţi în cuantumul respectiv, fiind achitată în întregime şi actualizată la data plăţii.

Recursurile formulate de reclamanţi B.E.D. şi B.Z.A. au rămas fără obiect şi vor fi respinse ca atare, faţă de împrejurarea că prin Decizia civilă nr. 603 pronunţată în şedinţa publică din 14 martie 2005 Curtea de Apel Timişoara a obligat pârâţii primarul şi Primăria Timişoara, Direcţia judeţeană pentru Tineret şi Sport Timiş şi Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş la plata sumei de 25.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, în favoarea reclamanţilor B.E.D. şi B.Z.A.

Recursurile declarate de primarul şi Primăria Timişoara şi Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş sunt nefondate.

Dezvoltarea motivelor de recurs formulate de recurenţi se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. celelalte motive prevăzute de art. 304 C. proc. civ. fiind indicate greşit de recurenţi.

Recurentele primarul şi Primăria municipiului Timişoara consideră nelegală Decizia instanţei de apel cu privire la constatarea ilegalităţii art. 4 din Dispoziţia nr. 1463/2003 emisă de Primarul municipiului Timişoara în aplicarea Legii nr. 10/2003, prin care restituirea în natură a fost condiţionată de rambursarea întregii despăgubiri primite în baza Legii nr. 112/1995.

Instanţele au aplicat în mod corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001, luând în considerare şi prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498 din 18 aprilie 2003.

Prin textul de lege special [art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001] legiuitorul încearcă să elimine orice discriminare între diferitele persoane posibile titulare ale dreptului de restituire a bunurilor imobile preluate abuziv. Prin editarea acestui text de lege, statul încearcă să complinească lipsurile textelor similare cu caracter reparatoriu din Legea nr. 112/1995 şi să realizeze o reparaţie integrală, efectivă a prejudiciului înregistrat de diferitele persoane, prin prelucrarea abuzivă a imobilelor, de către stat, în diverse perioade de timp.

Două sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoana îndreptăţită, în condiţiile art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001, pentru a beneficia de prevederile art. 19 alin. (1) din această lege.

Astfel, solicitantul restituirii în natură a imobilului, trebuie să restituie despăgubirea primită în condiţiile art. 12 din Legea nr. 112/1995 şi imobilul ce face obiectul cererii de restituire să nu fi fost înstrăinat.

În speţă, numai o parte a imobilului satisface exigenţa amintită (de a nu fi vândut). Apartamentul nr. 1 şi spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă îndeplineşte condiţia impusă de legiuitor.

Legea nr. 112/1995 s-a referit exclusiv la spaţiile cu destinaţie de locuinţă, astfel că despăgubirile acordate în baza ei se cuveneau numai pentru aceste spaţii, nu şi pentru cele cu altă destinaţie.

În consecinţă, suma care trebuie returnată în conformitate cu dispoziţiile legate este despăgubirea aferentă apartamentului nr. 1, apartament pentru care s-au acordat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 şi care poate fi restituit în natură în baza Legii nr. 10/2001 deoarece nu a fost vândut.

Instanţa de apel în mod corect a menţinut soluţia primei instanţe, care a constatat că suma de rambursat din art. 4 al Dispoziţiei nr. 1463/2003 a fost calculat ilegal şi, în consecinţă, a stabilit suma datorată conform dispoziţiilor legale, obligând pârâtele recurente la restituirea diferenţei dintre suma achitată conform dispoziţiei atacate şi cea stabilită de instanţă, împreună cu dobânda legală aferentă.

Plata sumelor stabilite prin dispoziţia atacată de persoanele îndreptăţite nu poate atrage o altă concluzie.

Legiuitorul făcând aplicaţiunea regulii impreziunii şi, pentru a evita îmbogăţirea fără justă cauză, dispune că restituirea să se facă prin returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflaţiei.

Pentru identitate de raţiune, nu poate fi acceptat din punct de vedere legal ca beneficiarii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 10/2001 să restituie o sumă de bani mai mare decât cea care se cuvine potrivit dispoziţiilor legale; cota de despăgubire aferentă apartamentului 1 fiind determinată prin expertiză necontestată de părţi.

Referitor la motivele vizând restituirea în natură a spaţiilor SAD1şi 2 situate în Timişoara, în mod corect instanţele au reţinut că acestea nu se află sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.

În alineatul al doilea al art. 16 nu se menţionează decât că Guvernul stabileşte, prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate, la propunerea ministerelor de resort şi a celorlalte instituţii publice interesate. Nu se precizează în ce termen trebuie formulate propunerile, nici care sunt, concret, celelalte instituţii publice interesate, în afara ministerelor de resort, care ar putea avea această atribuţie, ceea ce creează dificultăţi legate de aplicarea acestor dispoziţii legale.

Art. 9 alin. (2)-(4) din Normele metodologice aduce câteva precizări de ordin tehnic. Una dintre precizări este aceea că fiecare minister şi instituţie publică deţinătoare trebuie să transmită Guvernului lista cu imobilele la care se referă art. 16 alin. (1).

În speţă, ministerul de resort, instituţia deţinătoare a imobilului au rămas în pasivitate la data emiterii Dispoziţiei de restituire era inexistentă HG în care s-ar fi putut statua că aceste spaţii comerciale din imobilul situat în str. U. ( SAD1 şi SAD2 ) nu vor fi retrocedate în natură şi pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent potrivit art. 16 alin. (1).

Primarul şi Primăria Municipiului Timişoara nu puteau decide cu privire la aceste spaţii, suplinind Hotărârea de Guvern.

În mod corect instanţa de apel a concluzionat că din întreaga economie a art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu rezultă că legiuitorul a dorit să fie soluţionată mai întâi notificarea, în sensul respingerii cererii de restituire în natură, apoi să demareze procedura de acordare a despăgubirilor pentru acest imobil.

Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunţată este legală şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate recursurile declarate de pârâţii primarul municipiului Timişoara şi Asociaţia judeţeană de Fotbal Timiş împotriva deciziei nr. 2807/A din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, şi a rămas fără obiect recursul reclamanţilor B.E.D. şi B.Z.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iulie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 6284/2005. Civil  ICCJ. Decizia nr. 620/2005. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 626/2005. Civil