ICCJ. Decizia nr. 6078/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6078
Dosar nr. 23204/1/2005
nr. vechi 7227/2005
Şedinţa publică din 21 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 844 din 4 octombrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul A.S. şi a obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General să emită dispoziţie motivată cu privire la notificarea adresată de reclamant sub nr. 2480 din 9 august 2001, având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 337 din 25 februarie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, care a susţinut că nelegal a fost obligat să emită o dispoziţie motivată la notificarea adresată de reclamant, deoarece termenul de 60 de zile este unul de recomandare şi nu unul imperativ, că instanţa judecătorească s-a substituit în atribuţiile ce revin altui organ al statului şi că pârâtul nu este în culpă cât timp reclamantul nu a depus toate actele cerute de lege.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Contrar susţinerilor recurentului, în cauză s-a făcut dovada datei depunerii tuturor actelor necesare în vederea soluţionării notificării (fila 5 dosar de fond), dată de la care termenul de 60 de zile era cu mult depăşit în raport cu momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.
Obligând pârâtul să emită dispoziţie motivată prin care să răspundă notificării adresată de reclamant, instanţele judecătoreşti nu s-au substituit în atribuţiunile altui organ al statului, ci au îndeplinit un act de jurisdicţie pe deplin compatibil cu competenţa instanţelor judecătoreşti în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
De altfel, după pronunţarea sentinţei, la data de 16 decembrie 2004, pârâtul a emis dispoziţia nr. 3647 prin care imobilul din Bucureşti, a fost restituit în natură reclamantului.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtului se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr. 337 din 25 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6144/2005. Civil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6106/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
