ICCJ. Decizia nr. 6106/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6106
Dosar nr. 22776/1/2005
Nr. vechi 7012/2005
Î
Şedinţa publică din 22 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 3831 din 9 iulie 2002 reclamanţii M.A. şi M.M. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul General al municipiului Bucureşti, anularea dispoziţiei nr. 361 din 17 iunie 2002 prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Bucureşti.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că soluţia de respingere a cererii lor este nelegală întrucât vânzarea apartamentului către chiriaşi s-a făcut prin manopere dolosive, iar pe de altă parte că prin art.1 al dispoziţiei nu se prevede când se va face oferta de măsuri reparatorii.
Prin sentinţa civilă nr. 775 din 30 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că dispoziţia nr. 361/2002 a fost dată cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001,întrucât imobilul în cauză a fost vândut în temeiul Legii nr. 112/1995, iar reclamanţii nu au făcut dovada că s-ar fi constatat nulitatea acestui contract.
Reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei menţionate, susţinând că instanţa nu a ţinut seama de faptul că apartamentul ce a constituit proprietatea lor a fost preluat de stat fără titlu valabil şi de împrejurarea că pe rolul Judecătoriei sector 3 se afla dosarul nr. 8465/2002 ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6251/1996, în temeiul art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 443/A din 17 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul şi s-a schimbat în tot sentinţa în sensul că s-a admis contestaţia, s-a anulat dispoziţia nr. 361 din 17 iunie 2002 şi s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a apartamentului solicitat.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că în „perioada de soluţionare" a cererii de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanţii au făcut dovada introducerii acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare în cauză, iar prin Decizia civilă nr. 73/A din 19 ianuarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. 3304/2003, irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului nr. 6252 din 4 noiembrie 1996 încheiat între SC T.A. SA şi numiţii I.G. şi O., cu privire la apartamentul în litigiu, motiv pentru care s-a dat eficienţă principiului consacrat de Legea nr. 10/2001, al restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv de stat.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs intimatul, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine, în esenţă, că s-a făcut o aplicare greşită a legii întrucât în momentul emiterii dispoziţiei pe rolul instanţelor nu se afla nici o acţiune privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte, instanţa şi-a încălcat atribuţiile dispunând restituirea în natură a imobilului, subrogându-se în acest fel Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport cu criticile formulate şi prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în prezenta cauză este nefondat.
Din probele administrate în cauză a reieşit că reclamanţii din prezenta cauză au formulat cerere de retrocedare a apartamentului în litigiu încă de la data de 27 iulie 1996; cu toate acestea, imobilul a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6252 din 4 noiembrie 1996.
După apariţia Legii nr. 10/2001 reclamanţii au început din nou demersurile pentru retrocedarea imobilului în paralel cu această acţiune au solicitat instanţei, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 la data de 12 iulie 2002, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6252/1996.
Prin Decizia civilă nr. 73 din 19 ianuarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă acţiunea şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului menţionat. Această decizie a devenit irevocabilă, prin Decizia civilă nr. 72 din 18 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, respingându-se ca nefondate recursurile declarate de pârâţii I. şi SC T.A. SA.
Faţă de toate aceste considerente rezultă cu evidenţă că nu mai subzistă nici un motiv care să nu permită restituirea în natură a imobilului în litigiu, o asemenea modalitate de reparaţie fiind în spiritul Legii nr. 10/2001 care înscrie, cu valoare de principiu, restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada de referinţă.
Nu poate fi primită nici cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs.
Legea specială de reparaţie Legea nr. 10/2001 a prevăzut şi o procedură specială, dând în competenţa tribunalului, secţia civilă judecarea în primă instanţă, a litigiilor izvorâte din aplicarea acestui act normativ. Decizia de respingere a cererii de restituire în natură poate fi controlată în totalitate de către instanţă, aceasta fiind competentă a soluţiona notificarea şi în ce priveşte obligarea la restituirea în natură a imobilului.
În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, pentru motivele expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei civile nr. 443/A din 17martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6078/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 580/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
