ICCJ. Decizia nr. 6184/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6184
Dosar nr. 4397/200.
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1886 din 29 martie 2002 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamantul L.S.V. a chemat în judecată pe pârâta L.M.F. pentru a se constata nulitatea căsătoriei încheiate sub nr. 776 521 din 29 aprilie 1995 la ofiţerul stării civile al Primăriei Constanţa, cu consecinţa radierii căsătoriei şi a revenirii pârâtei la numele avut anterior.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la scurtă vreme după ce a cunoscut-o.
La data încheierii căsătoriei nu a avut cunoştinţă despre faptul că aceasta avea o malformaţie congenitală de natură a împiedica formarea unei familii normale, împrejurare care, arată reclamantul, i-a fost ascunsă.
După căsătorie, întrucât raportul sexual nu se putea realiza, pârâta i-a cerut sprijinul material pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale.
Ulterior, a mai arătat reclamantul, a aflat că întrucât pârâtei îi lipsea cu desăvârşire organul genital îşi făcuse un transplant.
Pârâta a formulat întâmpinare şi a invocat prescrierea dreptului la acţiune, în temeiul art. 21 alin. (2) C. fam., faţă de împrejurarea că intervenţia chirurgicală s-a realizat la 9 mai 1995, iar ulterior acestei date raporturile dintre soţi au continuat normal, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, întrucât nu a aflat despre boala de care suferă decât după încheierea căsătoriei şi, ca urmare a efectuării operaţiei, a redevenit o femeie normală, care poate să întreţină raporturi sexuale fireşti şi să dea naştere la copii.
În şedinţa publică din 19 aprilie 2002, reclamantul a precizat că motivul de nulitate absolută a căsătoriei nu este expres prevăzut de lege, ci este derivat din dispoziţiile art. 1 C. fam., reprezentat de nediferenţierea dintre soţi sub aspectul sexului.
Expertiza medicală efectuată de Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. dr. Mina Minovici", la propunerea reclamantului, a avut ca obiective a se stabili compatibilitatea stării fizice a organului genital existent cu funcţiunile fireşti ale unui organ sexual normal şi impactul asupra partenerului în vederea unui raport sexual firesc şi, respectiv, a se stabili dacă prin transplantul efectuat activităţile chirurgicale desfăşurate constituie crearea unui organ sexual şi prezintă funcţiile fireşti şi compatibile partenerului.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1–3, art. 13 şi art. 19 C. fam.
Prin sentinţa civilă nr. 1263 din 22 noiembrie 2002, Tribunalul Constanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă şi a respins acţiunea formulată de reclamantul L.S.V.
Pronunţându-se astfel, instanţa de fond a reţinut, cu privire la excepţia că instanţa a fost investită cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei, motivul de nulitate absolută fiind precizat de reclamant ca fiind nediferenţierea de sex între soţi.
Respingând acţiunea, instanţa a reţinut cu privire la fondul cauzei că, în speţă, nu este vorba de o nediferenţiere de sex între soţi, acest lucru rezultând din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză.
Potrivit considerentelor sentinţei pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a stabilit medical că la momentul căsătoriei pârâta suferea de sindromul Rochitanschi–Kuster–Hauser, fiindu-i implantat vagin.
Însă la acelaşi moment al căsătoriei părţilor, pârâta prezenta organe genitale externe normale şi ovare cu dimensiuni normale, cu posibilitatea procreării, însă în tehnica fertilizării in vitro cu mamă purtătoare.
Împrejurarea lipsei congenitale a uterului şi a trompelor, se mai arată în raportul de expertiză medico-legală, nu conduce la concluzia că pârâta nu se diferenţiază sub aspectul sexului de soţul său, atâta vreme cât, datorită existenţei ovarelor, aceasta poate procrea.
Împotriva sentinţei civile nr. 1263/2002 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a formulat apel reclamantul L.S.V. susţinând, în esenţă, că cererea a fost întemeiată pe art. 1, art. 4, art. 5, art. 25, art. 47, art. 52, art. 53–60 C. fam., că instanţa nu a admis proba cu martori şi cu o contraexpertiză şi că expertiza întocmită de Institutul Mina Minovici nu a răspuns obiectivelor cerute de reclamant.
În apel s-a dispus trimiterea raportului de expertiză la Comisia de Avizare şi Control din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici care concluzionează că având în vedere lipsa uterului şi a trompelor uterine, capacitatea de procreare este absentă, că vaginul construit pe cale chirurgicală, în cazul intimatei, poate permite întreţinerea unui raport sexual a cărui funcţionalitate depinde de acceptul partenerului şi că în mod superficial s-a eliberat certificatul prenupţial, care ar fi constatat malformaţia congenitală a intimatei şi ar fi încunoştinţat pe recurent despre această situaţie.
Prin Decizia civilă nr. 52/C din 22 mai 2003, Curtea de Apel Constanţa admite apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1269/2002 a Tribunalului Constanţa, pe care o schimbă în tot în sensul că admite acţiunea, constată nulitatea căsătoriei încheiată la 29 aprilie 1995 înregistrată în registrul stării civile sub nr. 954 din 29 aprilie 1995 la Consiliul local Constanţa; părţile vor reveni la numele avut anterior căsătoriei.
Pentru a se pronunţa astfel, având în vedere concluziile medicale ale Comisiei de Avizare şi Control din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici, culpa intimatei, instanţa de apel reţine culpa intimatei constând în necomunicarea stării sale de sănătate, către pârât, împrejurare care face imposibilă întreţinerea relaţiilor specifice căsătoriei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs pârâta L.M.F., criticile fiind formulate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că deşi reclamantul a solicitat nulitatea căsătoriei pentru nediferenţiere de sex (motiv care atrage nulitatea absolută a căsătoriei), instanţa de apel cercetează cauza pentru vinovăţia soţiei în ascunderea malformaţiei congenitale (motiv care atrage nulitatea relativă).
Criticând Decizia instanţei de apel pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că, deşi în prima parte a motivării, respectiv pag. 4 din hotărâre, instanţa reţine, conform expertizei, că este posibilă desfăşurarea unui raport sexual normal, în cea de a doua parte a hotărârii (pag. 5) se stabileşte că este imposibilă întreţinerea relaţiilor fireşti de natură intimă între parteneri, astfel că hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Critica vizând nelegalitatea deciziei (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), constă în aceea că instanţa de apel menţionează temeiul legal al constatării nulităţii căsătoriei, şi că, de fapt, instanţa nu putea să pronunţe decât anularea căsătoriei dacă a reţinut culpa soţiei la încheierea căsătoriei.
În fine, invocând motivul prevăzut de art.304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de apel nu a avut în vedere concluziile expertizei medico-legale, în sensul stabilirii nediferenţierii de sex între soţi.
Recursul este fondat.
În ceea ce priveşte critica pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6, este de menţionat că instanţa de apel nu putea cerceta cauza pentru alte motive decât cele invocate în fond.
În şedinţa publică din 19 aprilie 2002, în faţa instanţei de fond, reclamantul a precizat că motivul de nulitate absolută a căsătoriei derivă din dispoziţiile art. 1 C. fam. şi este reprezentat de nediferenţierea dintre soţi sub aspectul sexului.
Având în vedere tocmai acest motiv invocat de reclamant instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi soluţia este corectă în acest sens, având în vedere că, fiind vorba de o nulitate absolută, acţiunea este imprescriptibilă.
Instanţa de apel, însă, schimbând cadrul juridic fixat de reclamant, admite apelul şi constată nulitatea căsătoriei, dar nu pentru motivul invocat de reclamant, ci pentru culpa pârâtei constând în necomunicarea stării sale de sănătate către pârât.
Or, conform art. 21 alin. (1) C. fam., acesta din urmă este un motiv de anulare a căsătoriei şi nu de nulitate a acesteia şi poate fi invocat în termenul de 6 luni prevăzut de acest articol.
Instanţa nu putea pronunţa nulitatea căsătoriei decât pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege (art. 19 C. fam.), respectiv pentru cazurile prevăzute de art. 4, art. 5, art. 6, art. 7 lit. a), art. 9 şi art. 16 C. fam., dar nici unul nu este aplicabil în cauză.
De altfel, în considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel nu se menţionează temeiul legal în baza căruia această instanţă a pronunţat nulitatea hotărârii dar este de observat că se constată nulitatea absolută (prevăzută de art. 19 C. fam.), dar pentru motivul prevăzut de art. 21 alin. (2) C. fam. care este de fapt un motiv de nulitate relativă.
Cele două temeiuri juridice nu pot coexista, excluzându-se unul pe celălalt.
Astfel fiind, este de reţinut caracterul nelegal al deciziei pronunţate de instanţa de apel, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. găsindu-şi incidenţa în cauză.
Critica vizând împrejurarea că hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) este, de asemenea, fondată.
Astfel, este de observat că deşi în prima parte a motivării (pagina a patra a deciziei instanţei de apel) instanţa reţine, analizând primul raport de expertiză, că „este posibilă desfăşurarea unui raport sexual normal", în pagina a cincia a aceleiaşi hotărâri se stabileşte că „este imposibilă întreţinerea relaţiilor fireşti de natură intimă între parteneri, specifice căsătoriei".
Instanţa de apel reţine această imposibilitate ignorând răspunsurile reclamantului la interogatoriu, potrivit cărora „părţile au întreţinut raporturi sexuale normale (răspuns întrebarea 3), căsătoria consumându-se şi în privinţa laturii sexuale" (răspuns întrebarea 5).
Mai mult, asupra aspectului privind nediferenţierea de sex (motiv invocat de reclamant), instanţa de apel nici nu s-a pronunţat, neanalizând concluziile expertizei pentru a formula vreun considerent în acest sens, împrejurare de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 alin. (10) C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, se constată că în mod nelegal instanţa de apel a reformat sentinţa, astfel că urmează a se admite recursul, casa Decizia atacată şi, în fond, a se respinge, ca nefondat, apelul formulat împotriva sentinţei tribunalului, care va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta L.M.F. împotriva deciziei nr. 52/c din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pe care o casează şi, în fond, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul L.S.V. împotriva sentinţei nr. 1263 din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 628/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6089/2005. Civil. întoarcere executare... → |
|---|
