ICCJ. Decizia nr. 6136/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 12 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Galați, s-a încuviințat executarea silită a obligațiilor, stabilite prin sentința civilă nr. 148 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului Galați modificată prin decizia civilă nr. 946/2003 a Curții de Apel Galați, în sarcina debitoarei D.G.F.P. Galați și în favoarea creditoarei SC I. SRL Galați.
Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 563 din 22 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de debitoarea D.G.F.P. Galați împotriva încheierii din 12 februarie 2004 a Judecătoriei Galați, reținând că:
- debitoarea nu a făcut dovada că a îndeplinit de bună voie obligația stabilită prin sentința civilă nr. 148/2003 a Tribunalului Galați, deși cererea de executare silită a fost formulată mult mai târziu.
- nu poate fi primită susținerea din apel că societatea creditoare nu a înștiințat-o că este debitoare.
Chiar dacă s-ar aprecia că societatea creditoare, în prealabil, trebuia să se adreseze cu o cerere de plată a creanței, somația din 17 februarie 2004 are caracterul unei astfel de cereri.
împotriva acestei decizii a declarat recurs D.G.F.P. Galați întemeindu-l pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că, îndeplinirea de bună voie a unei obligații presupune ca aceasta să fie cunoscută de debitor, iar pe de altă parte, în această materie, este reglementată procedura administrativă de restituire la cerere a sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești.
Recursul nu este fondat.
Raportat la prevederile art. 3711C. proc. civ., esențial, prin hotărârea atacată, în mod corect s-a avut în vedere că obligația stabilită prin titlul executoriu nu a fost îndeplinită de bună voie de către debitoare.
Nu poate fi primită nici susținerea după care, această obligație trebuia să fie adusă la cunoștința debitoarei, câtă vreme, în adevăr, aceasta a fost parte în proces.
De altfel, așa cum s-a susținut, în prealabil, creditoarea s-a adresat cu o cerere de plată a creanței, somația din 17 februarie 2004, având tocmai un astfel de caracter.
Ca atare, firesc, procedura administrativă invocată de recurentă, nu poate duce la înlăturarea dispozițiilor art. 3711și art. 3731C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6137/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6129/2005. Civil → |
|---|
