ICCJ. Decizia nr. 6145/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea adresată la 14 octombrie 2002 Tribunalul Gorj, reclamantele B.M. și M.B. au chemat în judecată pârâții C.N.L. O. Târgu Jiu și E.M.C. Motru, prin reprezentanți, solicitând ca sentința ce se va pronunța să stabilească obligația acestora de a-l încadra în muncă, la cariera Roșiuța, pe nepotul lor Z.G.V.
în motivarea acțiunii reclamantele au arătat că prin procesul-verbal nr. 739 din 19 martie 2002 pârâții s-au angajat că-l vor încadra în muncă pe nepotul lor cu începere de la 4 aprilie 2002, în schimbul permisiunii acordate acestora de a deplasa și folosi o serie de utilaje pe terenul proprietatea reclamantelor. S-a mai învederat că, deși aprobată, cererea de angajare nu și-a produs nici un efect, pârâții nefuzând să-și respecte obligația asumată.
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 1021 din 14 noiembrie 2002, a constatat că litigiul are natură civilă, iar nu de legislația muncii, astfel încât și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Motru.
La rândul său, această din urmă instanță și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj, secția litigii de muncă, astfel încât a fost necesar ca prin decizia civilă nr. 9 din 6 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, pronunțând un regulator de competență, să trimită cauza spre soluționare Judecătoriei Motru.
Pe parcursul soluționării cauzei de către această instanță, numitul B.G.V., fost Z., a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii cu motivarea principală că măsurile de restructurare și reorganizare, reducerile masive de personal, fac imposibilă angajarea intervenientului.
Prin sentința civilă nr. 2519 din 4 decembrie 2003, Judecătoria Motru a respins acțiunea și cererea de intervenție reținând că în raport de declanșarea unui program de disponibilizare a unui mare număr de angajați (circa 2700 în ultimii 2 ani), în schema de personal nu mai există posturi libere astfel încât pârâții sunt în imposibilitate obiectivă de a îndeplini obligația asumată.
Soluția a rămas definitivă ca urmare a respingerii ca nefondat, de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 2972 din 20 septembrie 2004, a apelului declarat de reclamante și intervenient împotriva acestei sentințe.
Prin recursul de față, nemotivat în drept, reclamantele și intervenientul critică hotărârile și susțin că pârâții, cu rea-credință, refuză să execute obligația asumată, fapt cu atât mai grav cu cât cererea de angajare a și fost inițial aprobată.
Recursul nu este fondat.
Așa cum în mod corect au reținut instanțele și a motivat pe larg curtea de apel, convenția civilă dintre părți este nulă din punctul de vedere al efectelor de dreptul muncii, fiind contrară prevederilor legale care reglementează regimul juridic al încadrării în muncă a unei persoane.
Principiul obligativității efectelor contractului poeta sunt servando, consacrat de art. 969 C. civ., are ca ipoteză convențiile "legal făcute", ceea ce nu este cazul în speță.
Dacă, asumându-și o obligație imposibil de îndeplinit, pârâții, prin prepușii lor, au cauzat un prejudiciu, ei nu sunt, desigur, exonerați de răspundere, dar eventuala lor responsabilitate ar putea fi angajată într-un cu totul alt cadru procesual și pe alte temeiuri decât cele alese de reclamantă.
Așa fiind, cum hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, recursul a fost respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6178/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6141/2005. Civil → |
|---|
