ICCJ. Decizia nr. 6189/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6189
Dosar nr. 13493/200.
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată la data de 22 februarie 2000 Tribunalului Braşov, reclamantele S.A. şi F.M. au chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. şi Oraşul Predeal, prin primar, solicitând, în principal, să se constate nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului a două loturi de teren, de câte 500 mp fiecare, situate în intravilanul oraşului Predeal; în subsidiar reclamantele au cerut retrocedarea celor două terenuri conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, deoarece scopul exproprierii a fost atins.
În motivarea acţiunii, reclamantele, surori, au arătat că prin Decretul nr. 39/1952 mai multe suprafeţe de teren au fost expropriate şi trecute în administrarea Ministerului Sănătăţii; imobilele au fost preluate în patrimoniul statului pe numele fostului proprietar iar terenurile reclamantelor nu au fost folosite la construirea spitalului (acesta a fost edificat pe alte suprafeţe de teren) şi se află actualmente în spaţiul verde ce înconjoară Sanatoriul de Nevroze Predeal.
Această din urmă instituţie sanitară a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă la instanţa de fond.
Pe parcursul soluţionării cauzei de către tribunal, F.M. a decedat, făcându-se dovada că unica moştenitoare este sora sa, reclamanta S.A.
Examinând probatoriile administrate, inclusiv raportul de expertiză tehnică topografică, în contextul poziţiei părţilor (pârâţii s-au opus admiterii), Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 502 din 10 noiembrie 2002:
- a admis în parte acţiunea;
- a dispus retrocedarea a 950 mp teren;
- a dezmembrat, conform propunerilor din expertiză, în C.F. cei 500 mp parţial afectaţi de utilităţi (alee de acces şi reţele tehnice).
Instanţa de fond a motivat că această soluţie nu afectează folosinţa aşezământului medical de către pârâţi, pe cei 950 mp de teren retrocedaţi nu există detalii de sistematizare, ceea ce atestă că scopul exproprierii nu poate fi considerat atins.
După o fază procesuală în care apelurile declarate de pârâţi au fost admise iar ulterior Decizia a fost casată de către Curtea Supremă de Justiţie cu trimiterea cauzei spre rejudecarea acestora, Curtea de Apel Braşov a pronunţat Decizia civilă nr. 106 din 27 octombrie 2003, prin care:
- a admis apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Braşov;
- a anulat sentinţa civilă nr. 502 din 10 noiembrie 2000 a Tribunalului Braşov şi a evocat fondul;
- a admis acţiunea, astfel cum a fost completată şi a dispus retrocedarea către reclamantă a unei suprafeţe totale de 950 mp teren (500 + 450), dezmembrată în C.F. conform raportului de expertiză tehnică;
- a constatat că scopul exproprierii dispusă prin Decretul nr. 39/1952 nu a fost realizat decât în parte, pentru suprafaţa de 50 mp, care rămâne în proprietatea Statului Român;
- a respins restul pretenţiilor reclamantei.
Instanţa de apel a reţinut sub un prim aspect că exproprierea s-a făcut în condiţii nelegale, pe numele fostului proprietar, deşi contractele de vânzare-cumpărare încheiate de reclamante fuseseră transcrise, şi fără plata vreunei despăgubiri.
Pe de altă parte, doar 50 mp din terenul de 1000 mp servesc nevoilor unităţii medicale, restul fiind înglobat într-o zonă verde de circa 10 hectare; nu s-a făcut nici o dovadă că din punct de vedere medical este necesară o suprafaţă de asemenea mari dimensiuni.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Sanatoriul de Nevroze Predeal, criticând-o pentru nelegalitate în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că:
- instanţele au aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994;
- terenul a cărui retrocedare s-a dispus, se află în parcul sanatoriului şi la distanţă relativ mică de pavilionul nr. 3.
Recurenta-pârâtă a mai invocat ca temei al respingerii acţiunii şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Sub un prim aspect este relevant de stabilit, aşa cum au făcut şi instanţele de fond şi apel, că acţiunea a fost formulată în luna februarie 2000 şi întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994, astfel încât Legea nr. 10/2001 nu-şi găseşte aplicarea în cauză.
În ceea ce priveşte modul în care a avut loc exproprierea, bine s-a reţinut că aceasta nu a respectat dispoziţiilor art. 481 C. civ. şi nici măcar ale Constituţiei Republicii Populare Române din anul 1948, fiind făcută pe numele unui alt proprietar şi fără să se acorde vreo despăgubire.
În fine, doar pentru o suprafaţă de 50 mp, care va rămâne în proprietatea Statului Român, terenul este afectat de detalii de sistematizare; restul suprafeţei este liberă iar retrocedarea ei către reclamantă nu afectează buna funcţionare a unităţii medicale.
În consecinţă, cum soluţiile pronunţate sunt legale şi temeinice, recursurile vor fi respinse ca nefondate conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Sanatoriul de Nevroze Predeal împotriva deciziei nr. 106/Ap din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6353/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6190/2005. Civil → |
|---|
