ICCJ. Decizia nr. 622/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 622
Dosar nr. 8628/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 decembrie 2000 sub nr. 4939 la Judecătoria Rădăuţi, reclamanţii C.V., C.L., C.G. şi V.C. au chemat în judecată pe pârâtul A.G. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, acesta să fie obligat să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 2000 mp teren, situat în intravilanul comunei Calafindeşti.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii unei suprafeţe de 5000 mp teren din care face parte şi suprafaţa de 2000 mp teren pe care pârâtul îl ocupă abuziv, deşi a fost somat de nenumărate ori să-l elibereze.
Acţiunea a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 453 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuţi, care l-a obligat pe pârât să le lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 1950 mp teren, situat în intravilanul comunei Calafindeşti, judeţul Suceava, obligându-i la plata sumei de 448.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, în motivarea căruia a arătat că terenul pe care îl stăpâneşte l-a dobândit parte prin moşteniri de la părinţi şi parte unui schimb cu alte persoane.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 88 din 22 ianuarie 2003 a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa judecătoriei, în sensul că a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa de 833 mp teren, situat în intravilanul comunei Calafindeşti, judeţul Suceava.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii C.V., C.L., C.G. şi V.C., precum şi pârâtul A.G.
Ambele recursuri au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 1813 din 25 iunie 2003. În esenţă, instanţa şi-a motivat hotărârea pe faptul că adresa invocată prin motivele de recurs de către reclamanţi nu este o probă hotărâtoare, în înţelesul art. 304, pct. 10 C. proc. civ., în sensul că prin ea însăşi nu poate duce la o altă soluţie decât cea pronunţată în cauză; în ceea ce priveşte recursul pârâtului instanţa a reţinut că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 (cu titlu de proprietate).
Decizia pronunţată în recurs de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, hotărâre irevocabilă, a fost atacată cu recurs de reclamantul V.C.
Recursul este inadmisibil pentru cele ce vor urma.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
Prin urmare numai aceste categorii de hotărâri sunt susceptibile de recurs.
În speţă, este atacată prin recursul de faţă o hotărâre dată în recurs, irevocabilă, de Curtea de Apel Suceava.
Prin urmare, nu subzistă cerinţele textului menţionat, fiind promovat un nou recurs la o hotărâre irevocabilă.
De aceea recursul de faţă, urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul V.C. împotriva deciziei nr. 1813 din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1151/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 534/2005. Civil → |
|---|
