ICCJ. Decizia nr. 534/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 534
Dosar nr. 6011/200.
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 octombrie 2003, reclamantul A.N. a chemat în judecată pârâţii Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională a României, cerând obligarea lor la plata despăgubirilor constând în diferenţa corespunzătoare a contravalorii celor trei monede de aur în greutate de 26,99952 gr., preluate abuziv, pentru care i s-a plătit suma de 341,90 lei şi s-a întocmit cu acea ocazie un borderou cu antetul băncii, fără număr de înregistrare.
Probele administrate au confirmat susţinerea reclamantului şi în temeiul art. 39 alin. (2) din HG nr. 1344/2003 s-a admis acţiunea reclamantului prin sentinţa civilă nr. 620 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Babadag, pârâta Banca Naţională a României fiind obligată să plătească reclamantului „diferenţa de contravaloare a trei monede de aur în greutate de 26,99952 gr. la preţul practicat de Banca Naţională a României în ziua plăţii".
Instanţa a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor faţă de dispoziţiile Legii nr. 261/2002 pentru aprobarea OUG nr. 190/2000, care a abrogat prevederile art. 21 – 23 din ordonanţă, şi a dispus scoaterea din cauză a acestui pârât.
Apelul declarat de pârâta Banca Naţională a României împotriva sentinţei a fost admis de Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 448/C din 4 mai 2004, care a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea formulată de intimatul A.N. împotriva apelantei-pârâte Banca Naţională a României.
S-a reţinut că intimatul-reclamant nu a făcut dovada preluării abuzive a monedelor, actul depus la dosar atestă vânzarea acestora, aşadar acţiunea este nefondată.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, susţinând că apelul formulat de intimata Banca Naţională a României este tardiv şi a predat monedele sub ameninţarea autorităţilor din acea vreme, nu le-a vândut, cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Primul motiv de recurs invocat de reclamantul-recurent este întemeiat, ceea ce face inutilă examinarea celuilalt motiv expus în cererea de recurs.
Din examinarea actelor dosarului nr. 919/2003 al Judecătoriei Babadag rezultă că hotărârea primei instanţe s-a comunicat intimatei Banca Naţională a României la 19 ianuarie 2004 (fila 28), iar apelul s-a expediat aceleiaşi instanţe la 16 martie 2004 (fila 4 din dosarul 512/C/2004 al Curţii de Apel Constanţa), înregistrat la 17 martie 2004, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă recursul reclamantului se va admite, Decizia atacată urmează a se modifica, în sensul respingerii apelului formulat de Banca Naţională a României, sucursala Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 620 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Babadag, ca tardiv introdus, cu menţinerea dispoziţiilor acestei sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul A.N. împotriva deciziei civile nr. 448/C din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Constanţa, modifică Decizia în sensul că respinge ca tardiv apelul declarat de Banca Naţională a României, sucursala Constanţa, împotriva sentinţei nr. 620 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Babadag, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 528/2005. Civil → |
|---|
