ICCJ. Decizia nr. 6242/2005. Civil. Desene şi modele industriale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6242
Dosar nr. 47.436/3/2005
Şedinţa publică din 24 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta SC S. SA l-a chemat în judecată pe pârâtul D.M., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în contradictoriu şi cu O.S.I.M., să dispună anularea înregistrării transmiterii drepturilor decurgând din certificatul de înregistrare a modelului industrial nr. 000093 „Set berărie" de la SC S. SA către pârâtul D.M., O.S.I.M. urmând a fi obligat să publice această anulare în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (B.O.P.I.), cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 818 din 29 iunie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin contractul încheiat la 9 decembrie 2004, reclamanta SC S. SA, cedent, în calitate de titular al certificatului de înregistrare al desenului industrial nr.000093 „Set berărie", a transmis pârâtului D.M. în calitate de cesionar, drepturile decurgând din acest certificat de înregistrare.
Anterior însă, la data de 20 octombrie 2004, drepturile asupra aceluiaşi certificat fuseseră înstrăinate de către societatea reclamantă către persoana fizică A.A.
S-a reţinut că înstrăinarea succesivă asupra aceluiaşi bun la mai mulţi subdobânditori, va atrage anularea actului subsecvent cu excepţia actului încheiat din eroare comună şi, întrucât, în cauză nu se poate reţine incidenţa vreunui interes general ce ar fi fost prejudiciat, nulitatea ce intervine nu poate fi decât relativă, iar aceasta poate fi invocată numai de către persoana prejudiciată ca efect al încheierii actului.
In speţă însă, reclamanta nu numai că nu poate invoca un prejudiciu ce i s-ar fi produs ca efect al contractului de cesiune, dar mai mult decât atât, nici nu poate fi considerată ca fiind lipsită de culpă în perfectarea acestei convenţii.
S-a apreciat ca fiind indubitabil deliberată acţiunea societăţii care, prin act autentic, înstrăinează drepturile asupra modelului industrial către doi subdobânditori diferiţi, la interval de două luni distanţă.
S-a determinat că singurul interes pe care reclamanta îl are prin promovarea prezentei acţiuni, nu ar putea fi decât acela de a eluda clauza penală prevăzută în contractul subsecvent, interes care nu poate fi apreciat drept legitim, deoarece el contravine principiului potrivit căruia nimeni nu-şi poate invoca propria culpă pentru a obţine efecte juridice.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta care, pe lângă motivele depuse în scris la dosar, a mai invocat excepţia nulităţii sentinţei apelate argumentată pe considerentul săvârşirii unei grave erori de judecată, în sensul susţinerii unui raţionament ce nu are legătură cu obiectul cauzei.
Având în vedere termenii imprecişi în care aceasta excepţie a fost concepută, curtea a respins-o ca neîntemeiată, deoarece susţinerea excepţiei se concretizează în argumente de nelegalitate şi netemeinicie a soluţiei atacate, deja invocate prin motivele de apel; în plus, maniera sumară de motivare a sentinţei de către prima instanţă nu ar putea conduce la reţinerea de plano a necercetării cererii pe fondul ei sau a faptului că instanţa s-ar fi pronunţat asupra unui alt obiect decât cel cu care a fost legal învestită, insuficienta argumentare a soluţiei apelate urmând a fi suplinită prin considerentele deciziei.
Prin Decizia civilă nr. 200 din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei, cu următoarea motivare:
Obiectul cauzei deduse judecăţii vizează anularea înregistrării contractului de cesiune sau, mai precis, a formalităţilor de publicitate efectuate la O.S.I.M. de către cesionarul intimat-pârât D.M.F. în temeiul contractului de cesiune autentificat sub nr. 11894 la 9 decembrie 2004 la B.N.P. C.A.- S.A., act juridic încheiat între SC S. SA prin reprezentant - administrator A.A., în calitate de cedent, pe de o parte şi D.M.F., în calitate de cesionar, pe de altă parte, contractul având ca obiect drepturile de proprietate industrială decurgând din certificatul nr. 000093(2R) din 24 martie 1993 privind înregistrarea modelului industrial „Set berărie".
Această modificare în situaţia juridică a certificatului de înregistrare a modelului industrial anterior menţionat a fost efectuată de O.S.I.M. la 2 martie 2005, prin înregistrarea acestei cesiuni în Registrul Naţional de Desene şi modele Industriale şi urma a fi publicată în B.O.P.I.-D.M.I. nr. 3/2005, fiind realizată în baza contractului de cesiune aut. sub nr. 11894 din 9 decembrie 2004, iar în acord cu efectele acestui contract, noul titular al modelului industrial a devenit cesionarul D.M..
Potrivit Regulii 35 B (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind desenele şi modelele industriale, când schimbarea titularului rezultă dintr-un contract, cererea va fi însoţită de o copie a contractului sau un extras din acesta, certificată pentru conformitate cu originalul, de un notar public.
Rezultă, aşadar, că pentru efectuarea acestor formalităţi de publicitate a unei transmisiuni de drepturi de proprietate industrială, autoritatea administrativă verifică din punct de vedere formal existenţa unui acord de voinţă în acest sens între cel care figurează ca titular al dreptului în evidenţele legale decurgând din Registrul Naţional al Desenelor şi Modelelor Industriale şi cel căruia i se transmite acest drept, regulamentul de aplicare a legii prevăzând, în plus, necesitatea certificării de către un notar public a conformităţii cu originalul înscrisului constatator (contractul, în sens de instrumentum), legea specială neprevăzând necesitatea formei autentice ad validitatem pentru înstrăinarea valabilă a dreptului.
Or, la data cererii de înregistrare a contractului de cesiune formulată de către cesionarul D.M., în Registrul Naţional al Desenelor şi Modelelor Industriale, ca titular al modelului industrial cesionat apărea SC S. SA, ca urmare a comunicării rezilierii prin acordul părţilor a cesiunii anterioare dintre SC S. SA şi A.A., comunicată O.S.I.M. prin declaraţia nr. 201295 din 3 februarie 2005, cesiune ce a fost perfectată la 20 octombrie 2004.
Cesiunea ulterioară dintre SC S. SA şi D.M. a fost înregistrată la 2 martie 2005, în temeiul contractului de cesiune autentificat sub nr. 11894 din 9 decembrie 2004 la B.N.P. A.
Anterior acestei noi operaţiuni juridice, între SC S. SA şi numitul A.A. s-a convenit rezilierea contractului de cesiune din 20 octombrie 2004, prin acordul părţilor, soluţie perfect posibilă în temeiul regulii mutuus conssensus, mutuus dissensus, prevăzută de art. 969 alin. (2) C. civ., astfel încât la data contractului de cesiune dintre SC S. SA şi D.M., cedenta redevenise titulară a dreptului de proprietate industrială transmis către intimatul D.M., efectele acestei rezilieri convenţionale fiind comunicate O.S.I.M. la 3 februarie 2005.
Aşa fiind, la momentul investirii O.S.I.M. cu cererea de înregistrare a cesiunii dintre SC S. SA şi D.M., s-a constatat în mod legal identitatea dintre persoana cedentului (SC S. SA) şi cel care figura ca proprietar al modelului industrial transmis şi că această cesiune a avut loc în baza unui contract valabil încheiat, chiar în formă autentică.
O atare operaţiune de efectuare a formalităţilor de publicitate a unei transmisiuni de drepturi de proprietate industrială se află într-un raport de accesorialitate faţă de convenţia de înstrăinare, contractul de cesiune în acest caz, astfel încât soarta juridică a acestei operaţiuni depinde de existenţa valabilă a contractului supus publicităţii prin registrul naţional al desenelor şi modelelor industriale, conform regulii accesorium sequitur principale.
Şi, cum contractul de cesiune autentificat sub nr. 11894 din 9 decembrie 2004 este în fiinţă, valabilitatea lui fiind confirmată prin sentinţa civilă nr. 563/2006 a Tribunalului Botoşani, definitivă şi irevocabilă, nu se verifică vreun motiv de anulare a înregistrării contractului de cesiune dintre SC S. SA în calitate de cedent şi intimatul D.M. în calitate de cesionar.
Soluţia se impune pentru aceea că, cele menţionate în registrul naţional al desenelor şi modelelor industriale corespund situaţiei juridice actuale ale acestui titlu de protecţie.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SC S. SA, solicitând desfiinţarea în tot a deciziei şi sentinţei, admiterea acţiunii, anularea înregistrării în Registrul Naţional al Desenelor şi Modelelor Industriale, a transmiterii dreptului de proprietate asupra certificatului nr. 000093 (2R)/1993, „Set berărie" şi publicat în B.O.P.I. nr. 3/2005, secţiunea desene şi modele industriale, de la SC S. SA către pârâtul D.M.F.
După ce prezintă istoricul pricinii, recurenta formulează o serie de critici, neîncadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., unele referitoare la sentinţa primei instanţe, iar altele referitoare la Decizia curţii de apel.
Cum obiectul recursului îl formează exclusiv Decizia pronunţată în apel, Înalta Curte nu va analiza decât criticile îndreptate împotriva acesteia.
1. Sub un prim aspect, se susţine de către recurentă că Decizia instanţei de apel este nemotivată.
În dezvoltarea acestei critici recurenta susţine că nu se arată în considerentele deciziei care sunt textele legale în baza cărora i-a fost respins apelul ca nefondat şi pentru care A.A. nu mai este proprietar al certificatului de înregistrare a modelului industrial, deşi contractul de cesiune din 20 octombrie 2004 nu a fost reziliat sau anulat.
De asemenea, nu motivează de ce înregistrarea cesiunii certificatului între SC S. SA şi D.M.F. este legală.
2. Instanţa de apel interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, care conform cererii de chemare în judecată era anularea înregistrării în Registrul naţional al desenelor şi modelelor a transmiterii dreptului de proprietate asupra certificatului nr. 000093(2R)/1993, „Set berărie" şi publicat în B.O.P.I. nr. 3/2005, Secţiunea desene şi modele industriale, de la SC S. SA către pârâtul D.M.F., ca fiind efectuată prin fraudarea şi încălcarea legii s-a pronunţat cu privire la nulitatea relativă a contractului de cesiune din 9 decembrie 2004, dintre SC S. SA şi D.M.
3. Recurenta mai susţine că hotărârea este nelegală deoarece, fără a fi susţinută de probe, instanţa de apel a considerat că prin declaraţia autentificată sub nr. 6959 din 9 decembrie 2004 contractul de cesiune cu titlu de gratuit din 20 octombrie 2004, dintre SC S. SA şi A.A. ar fi fost reziliat şi că de la data de 3 februarie 2005, SC S. SA ar fi titular al certificatului nr. 000093 (2R) din 24 martie 1993, întrucât la acea dată titular era A.A. în baza contractului de cesiune din 20 octombrie 2004, cu titlu oneros, care nu a fost reziliat.
Tot în mod nelegal şi netemeinic, instanţa de apel a considerat că înregistrarea în evidenţele O.S.I.M. a transferului dreptului de proprietate a certificatului de la SC S. SA la D.M.F. în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 1994 din 9 decembrie 2004 ar fi legală , întrucât la acea dată titular era A.A. şi nu SC S. SA, care nu a transmis nici un drept.
Decizia instanţei de apel conţine o eroare gravă de fapt, pentru că nu a sesizat că în cauză există două contracte de cesiune a certificatului nr. 000093 (2R) din 24 martie 1993, între SC S. SA şi A.A. din aceeaşi dată, 20 octombrie 2004, primul cu titlu gratuit înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 1025405 din 25 noiembrie 2004, legalizat în mod fraudulos de D.M.F. împreună cu notarul public şi contractul de cesiune cu titlu oneros înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 1002413 din 17 decembrie 2004, pentru că ultimul contract de cesiune nu a fost reziliat, iar în baza sa A.A. este şi astăzi titular al certificatului în litigiu.
Intimaţii nu au depus la dosar întâmpinare.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
1.Prima critică se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi este nefondată.
Decizia instanţei de apel răspunde tuturor criticilor formulate de apelantă la adresa sentinţei, iar considerentele nu numai că nu sunt nici contradictorii ori străine de natura pricinii, dar suplinesc în parte şi motivarea primei instanţe, în virtutea caracterului devolutiv al apelului.
2. Deşi se referă la interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa s-a pronunţat cu privire la nulitatea relativă a contractului de cesiune, ceea ce ar presupune o schimbare a obiectului pricinii.
O asemenea critică, încadrabilă în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nefondată, instanţa de apel analizând valabilitatea înscrierii cesiunii în Registrul O.S.I.M.
Cu privire la contractul de cesiune care a stat la baza înscrierii, curtea de apel a arătat că valabilitatea acestuia a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunţată într-un lat litigiu purtat între aceleaşi părţi.
3. Deşi critică Decizia şi pentru nelegalitate, recurenta este în realitate nemulţumită de concluzia la care a ajuns instanţa, prin interpretarea probelor administrate, cu privire la valabilitatea înscrierii de către O.S.I.M., la cererea pârâtului D.M.F., a actului de cesiune privitor la modelul industrial „Set berărie", autentificat sub nr. 11894 la 9 decembrie 2004 la B.N.P. C.A.- S.A.
Or, greşita interpretare a probelor sau eroarea de fapt nu constituie motive pentru care să se poată cere casarea sau modificarea unei hotărâri în temeiul art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Critica potrivit căreia în mod nelegal s-a menţinut ca valabilă înscrierea efectuată de O.S.I.M. în Registrul Naţional al Desenelor şi Modelelor Industriale a actului de cesiune privitor la modelul industrial „Set berărie", autentificat sub nr. 11894 la 9 decembrie 2004 la B.N.P. C.A.- S.A., în condiţiile în care la data înscrierii calitatea de titular aparţinea lui A.A., nu poate fi primită.
Astfel, curtea de apel a sesizat în mod just că înscrierea efectuată de O.S.I.M., a cărei anulare formează obiectul prezentului litigiu, se află într-un raport de accesorialitate faţă de contractul de cesiune în baza căreia înscrierea a fost solicitată şi efectuată.
Fără a combate această constatare, recurenta solicită de fapt instanţei să reanalizeze numeroasele acte juridice încheiate între părţi în legătură cu unul şi acelaşi certificat de înregistrare a modelului industrial, pentru a ajunge la concluzia nulităţii actului contractului de cesiune autentificat la data de 9 decembrie 2004 şi, consecutiv, la aceea a nulităţii înscrierii noului titular în Registrul O.S.I.M.
O asemenea operaţiune nu este posibilă, deoarece cu privire la constatarea nulităţii contractului de cesiune încheiat între reclamanta SC S. SA şi pârâtul D.M.F., pentru lipsa calităţii de titular a cedentului, autentificat la data de 9 decembrie 2004, s-a purtat un alt litigiu între părţi, finalizat printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă de respingere a acţiunii, sentinţa civilă nr. 563 din 5 aprilie 2006 a Tribunalului Botoşani, a cărei putere de lucru judecat împiedică reanalizarea, la data aceasta pe cale de excepţie, a nulităţii aceluiaşi contract.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine Decizia şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SA împotriva deciziei nr. 200/A din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7883/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5263/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
