ICCJ. Decizia nr. 7883/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7883
Dosar nr. 5921/46/2005
Şedinţa publică din 10 decembrie 2008
Constată că prin cererea înregistrată sub nr. 4988, pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanta T.E. a chemat în judecată Primăria Costeşti, solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună anularea dispoziţiei nr. 1360 din 6 octombrie 2004 şi să fie obligată pârâta să-i restituie în natură suprafaţa de 6.200 mp, teren situat pe raza oraşului Costeşti, judeţul Argeş, şi o batoză de treierat cereale marca „Magyar Gazdasaki".
În motivare, s-a arătat că prin actul a cărui anulare se solicită, pârâta a respins în mod nelegal notificarea prin care a solicitat restituirea în natură a bunurilor menţionate.
Prin sentinţa civilă nr. 38 din 18 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost respinsă acţiunea formulată reţinându-se în fapt că, prin cererea înregistrată sub nr. 63 din 13 februarie 2002, reclamanta a notificat-o pe pârâtă solicitându-i restituirea în natură a bunurilor.
În dovedirea cererii de restituire ca şi în dovedirea acţiunii, reclamanta a ataşat actele de vânzare încheiate la data de 3 ianuarie 1948 şi la data de 28 septembrie 1942, prin care T.A. a dobândit în proprietate două trupuri de teren în suprafaţă de 5.000 mp şi respectiv, în suprafaţă de 12 ari, cu vecinătăţile indicate. Autorul a decedat la data de 26 iunie 1962, iar potrivit actelor de stare civilă, reclamanta este moştenitoarea acestuia, în calitate de soţie supravieţuitoare.
Reclamanta a mai depus, în dovedirea modalităţii de preluare a bunurilor, adeverinţa nr. 2366/1962 eliberată de fostul Sfat Popular al comunei Costeşti, din care rezultă că până în anul 1953 autorul a posedat suprafaţa de 7,67 ha teren, când l-a donat statului, conform Decretului nr. 308/1953, precum şi o maşină de treierat, fiind încadrat în categoria socială „de chiaburi" în perioada 1949-1956.
Prin dispoziţia nr. 1360/2002, Primăria Costeşti a respins cererea, cu motivarea că terenul solicitat nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, regimul lui juridic fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000, iar pentru batoza de treierat, reclamanta nu a prezentat actul de proprietate.
Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 se restituie în condiţiile legii, imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi alte imobile donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anularea sau în constatarea donaţiei, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pe de altă parte, s-a reţinut că, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
De aceea, nefiind făcută dovada de către reclamantă că terenul în suprafaţă de 6200 mp a făcut obiectul actelor normative speciale, ce, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, au servit ca temei legal pentru donaţiile făcute în favoarea statului şi nici dovada admiterii prin hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă, a acţiunii în anularea sau în nulitatea donaţiei despre care se face vorbire în adeverinţa nr. 2366/1962, reţinând în plus, că în cauză nu s-a făcut nici dovada că batoza de treierat a fost preluată odată cu terenul, în baza dispoziţiilor legale menţionate, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta T.E. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Cadrul procesual a fost modificat în apel, urmare a decesului apelantei intervenind în proces, în calitate de moştenitori, T.E., T.S. şi S.M.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 384/A din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, în apel au fost audiaţi doi martori, propuşi de apelantă, pentru dovedirea confiscării abuzive a batozei, (renunţându-se la proba cu martori, pentru a face dovada constrângerii în efectuarea donaţiei terenurilor) şi că, cu martorii audiaţi s-a demonstrat că batoza a fost preluată şi folosită de S.M.A. Costeşti, fără a se face însă dovada că acest utilaj a fost preluat odată cu terenurile, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6, alin. (2) teza I din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 6, alin. (2), teza a II-a din Legea nr. 10/2001 prevăd că măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse, în cauza de faţă bunul nemaiexistând.
Referitor la cele două suprafeţe de teren, de 5000 mp şi 1200 mp solicitate în natură, s-a constatat că dispoziţiile art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 10/2001 prevăd că se restituie imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza unor acte normative speciale, adoptate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi alte imobile donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea donaţiei, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar în cauză nu s-a făcut dovada că terenul solicitat a făcut obiectul actelor normative speciale, şi nici dovada existenţei unei hotărâri irevocabile în nulitatea donaţiei despre care se face vorbire în adeverinţa nr. 2366/1962.
Pe de altă parte, din adresa nr. 6536 din 18 aprilie 2007 (fila 43, dosar nr. 5302/109/2006 şi adresa nr. 10421 din 3 septembrie 2007, emise de intimată a rezultat că apelanta a fost validată, în baza Legii nr. 18/1991, anexa 1 poziţia 502 cu suprafaţa de 0,57 ha, din care 0,40 ha în T 47; parcela 871, pe care o foloseşte din 1991, iar diferenţa de 0,17 ha şi 0,12 ha, în baza Legii nr. 247/2005, cu precizarea că terenul de 0,50 ha se află pe teritoriul comunei Buzoieşti.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanţii, care au formulat critici cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:
- În ce priveşte batoza de treierat, deşi instanţa reţine că s-a făcut dovada deţinerii acestui utilaj agricol de către autoarea recurenţilor, fiind predată şi folosită de fostul S.M.T. Costeşti, apreciază în acelaşi timp, cu o motivare străină cauzei, că nu s-a dovedit preluarea bunului odată cu terenul, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Or, făcându-se dovada cu martorii audiaţi că batoza a fost ridicată odată cu înlăturarea autoarei din gospodăria sa, rezultă că s-a demonstrat preluarea bunului mobil în acelaşi timp cu toată gospodăria, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (2), iar împrejurarea că în prezent bunul nu mai există în materialitatea lui, nu este de natură să absolve statul de plata reparaţiei.
- Cu privire la teren, instanţa trebuia să constate că suprafaţa de 1700 mp care nu a fost restituită recurenţilor, trebuia solicitată tot în condiţiile Legii nr. 10/2001, deoarece făcea parte structural din gospodăria familiei.
Deşi este adevărat că acest teren a fost cerut şi conform Legii nr. 18/1991, el nu a fost restituit încă şi nici nu a avut loc o punere în posesie asupra acestuia.
- De asemenea, în privinţa terenului de 5000 mp (situat în punctul „Goleasca"), pretextul că s-ar afla „sub jurisdicţia" altei primării, nu poate constitui un impediment la restituire.
În orice caz, dacă instanţa constata că alte autorităţi sau comisii de fond funciar ar fi trebuit să rezolve solicitarea de restituire a imobilelor, apelul nu trebuia respins, ci trimisă cauza autorităţii competente să o rezolve.
Intimata Primăria Costeşti a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că terenul a făcut obiect al reconstituirii conform legilor fondului funciar (iar suprafaţa de 0,50 ha se află pe teritoriul comunei Buzoeşti), iar în ce priveşte batoza, nu s-a demonstrat preluarea acesteia odată cu terenul, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Examinând criticile formulate pe calea recursului, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:
- Solicitarea recurenţilor, vizând acordarea măsurilor reparatorii pentru batoza de treierat cereale, a fost în mod corect apreciată ca nejustificată de către instanţele fondului, faţă de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit textului menţionat, „măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse".
Faţă de conţinutul acestei dispoziţii legale, aprecierea instanţei de apel potrivit căreia, deşi s-a făcut dovada că respectivul bun mobil a aparţinut autoarei reclamanţilor (fiind predat şi folosit de fostul S.M.T.), nu s-a demonstrat că preluarea s-a făcut odată cu terenul, nu este nici contradictorie şi nici străină de natura cauzei (aşa cum susţin recurenţii), pentru a fi atrasă incidenţa motivului reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, instanţa a analizat, raportat la norma legală, dacă aceasta este aplicabilă, faţă de elementele de fapt relevate de probele administrate.
Deşi este adevărat că textul instituie o prezumţie în favoarea proprietarului deposedat, în sensul că, odată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, se presupune că instalaţiile şi utilajele au aparţinut aceluiaşi proprietar, în acelaşi timp, pentru a beneficia de măsurile reparatorii, este necesar ca bunurile mobile să existe fizic [să nu fi fost „înlocuite, casate sau distruse", conform tezei a doua din art. 6 alin. (2)].
Sub acest din urmă aspect, instanţele fondului (cele cărora le revine atribuţia de stabilire a elementelor de fapt, pe baza evaluării probelor administrate), au reţinut că bunul nu mai există.
De altfel, recurenţii înşişi recunosc prin motivele de recurs formulate această împrejurare, susţinând însă, în contra dispoziţiei legale pe care îşi fundamentează pretenţiile, că nu este necesar ca bunul să subziste în materialitatea sa.
- Critica recurenţilor este nefondată şi cu privire la terenurile care au constituit obiect al notificării.
Astfel, în condiţiile în care, terenul de 1700 mp situat în intravilan a făcut obiect al reconstituirii conform legilor fondului funciar, împrejurarea că încă nu a avut loc punerea în posesie asupra acestuia, nu deschide calea restituirii şi potrivit Legii nr. 10/2001.
Caracterul de complinire a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat, pe care îl are Legea nr. 10/2001, nu înseamnă posibilitatea formulării unor noi cereri de restituire pe temeiul acestui act normativ, atunci când regimul juridic al imobilelor a făcut ca acestea să cadă sub incidenţa legilor fondului funciar [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001].
- Tot astfel, împrejurarea că pentru terenul de 0,50 ha nu a fost obţinută reconstituirea dreptului de la intimata-pârâtă întrucât, potrivit susţinerilor din proces, imobilul se află în raza administrativ-teritorială a altei primării, nu îndreptăţeşte pretenţia reclamanţilor, iar critica formulată are caracter nefondat.
În sensul Legii nr. 10/2001, pentru a exista calitatea de unitate deţinătoare, competentă să se pronunţe asupra notificării de restituire, în natură sau prin echivalent, este necesar ca bunurile să fie deţinute de respectivele persoane juridice (în speţă, unitatea administrativ-teritorială), la data intrării în vigoare a legii.
De aceea, este lipsită de fundament juridic susţinerea potrivit căreia deţinerea bunului de către o altă persoană decât intimata nu ar fi fost un impediment la restituire.
La fel, este neîntemeiată critica privind obligaţia instanţei de apel care, constatând că „alte autorităţi sau comisii" trebuie să rezolve chestiunea restituirii terenului, ar fi trebuit să trimită cauza spre soluţionare acelor autorităţi.
Trimiterea cauzei de către instanţă la o altă autoritate ar fi fost posibilă, pe calea declinării de competenţă, în măsura în care ar fi fost vorba de un organ cu atribuţii jurisdicţionale (respectiv, un organ de stat, învestit cu atribuţii de spunere a dreptului, juris dictio, în condiţii de contradictorialitate a dezbaterilor, de respectare a garanţiilor procesuale).
În speţă, unitatea deţinătoare, astfel cum este reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nu are asemenea competenţe, pentru a putea fi asimilată unui organ jurisdicţional, aşa încât nu era posibilă trimiterea cauzei acesteia pentru soluţionare.
Instanţa a judecat în mod corect, în limitele învestirii sale, fiind singura competentă să aprecieze asupra legalităţii dispoziţiei emise şi supuse controlului judecătoresc.
Rezultă că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente, astfel încât nu poate fi primit nici motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de considerentele arătate, constatându-se caracterul neîntemeiat al criticilor formulate, recursul va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii T.E., T.S., S.M. împotriva deciziei nr. 384/A din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6396/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6242/2005. Civil. Desene şi modele... → |
|---|
