ICCJ. Decizia nr. 6263/2005. Civil. Actiune în constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6263
Dosar nr. 645/2005
Şedinţa publică din 14 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 iulie 2003, reclamanţii I.C.M., I.V. şi C.C. au chemat în judecată pe pârâţii C.I.R., C.I.V., A.G. şi A.F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1672 din 2 iunie 1997 a BNP D.G., având ca obiect un teren intravilan, în suprafaţă de 1.138 mp şi casă, situat în Buftea.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că pârâţii C.I.R., C.I.V. au vândut pârâţilor A.G. şi A.F. terenul menţionat, împreună cu casa de locuit, pentru suma de 55.000.000 lei cu titlu de preţ, fără a avea calitatea de proprietari ai bunurilor imobile ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare.
Terenul care a făcut obiectul vânzării este proprietatea reclamanţilor, prin moştenire de la autorul I.I.G.N.
Pârâţii A.G. şi A.F. a solicitat respingerea acţiunii, arătând că vânzătorii şi-au dovedit dreptul de proprietate.
În fine, cu privire la reclamanţi, pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, precum şi lipsa interesului.
Totodată, pârâţii menţionaţi au formulat cerere de chemare în garanţie a vânzătorilor care, potrivit art. 1337 şi art. 1341 C. civ., sunt obligaţi să răspundă pentru evicţiune.
Pârâţii C.I.R., C.I.V. au depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, arătând că aceştia nu fac dovada că sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat, teren şi casă.
Pe cale reconvenţională, aceeaşi pârâţi au solicitat obligarea pârâţilor cumpătători la plata lipsei de folosinţă a imobilului în posesia căruia au intrat de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Prin sentinţa nr. 3448 din 9 decembrie 2003, Judecătoria Buftea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, a respins cererea principală, cererea de chemare în garanţie şi cererea reconvenţională.
S-a reţinut că prin hotărârea judecătorească s-a stabilit că reclamanţilor le sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, sens în care trebuie să se adreseze cu cererea prefectului.
Aceştia nu au făcut dovada acestui demers şi obţinerea titlului de proprietate conform actului normativ menţionat.
Împotriva hotărârii primei instanţe reclamanţii au declarat apel, criticile privind greşita aplicare a legii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1952 din 11 octombrie 2004, a respins apelul ca nefondat.
In motivarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar a reţinut că prin Decizia nr. 937/A din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a reţinut cu putere de lucru judecat faptul că titlul de proprietate nr. 22601 din 25 august 1995 emis de Comisia judeţeană Ilfov de aplicare a Legii nr. 18/ 1991, pe numele lui C.R., este lovit de nulitate.
Prin aceeaşi hotărâre s-a reţinut că intervenienţii în nume propriu I.V., C.C., I.C.M. şi R.G. au posibilitatea de a solicita prefectului aplicarea art. 36 alin. (5) din Legea nr.18/1991, în condiţiile în care probează dreptul de proprietate al autorului lor asupra acestei suprafeţe de teren.
Prin urmare, în mod judicios prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, certificatul de moştenitor neavând natura juridică a unui titlu de proprietate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanţii au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
S-a susţinut că ambele hotărâri au fost date cu aplicarea legii, atunci când s-a stabilit că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/ 1991. Totodată, în mod greşit instanţele au reţinut că pentru aceste terenuri dovada dreptului de proprietate se face pe baza dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, care nu este aplicabilă cu privire la aceste terenuri.
În fine, reclamanţii au susţinut că instanţele nu s-au pronunţat asupra dovezilor administrate, care fac dovada dreptului de proprietate, prin moştenire, de la autorul lor I.G.R.
În concluzie, reclamanţii au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei la prima instanţă, în vederea rejudecării.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin vânzarea casei de locuit în 1972, terenul aferent a intrat în proprietatea statului în condiţiile Legii nr. 58/1974.
Pentru aceste terenuri, prin Legea nr. 18/1991 s-a stabilit o procedură specială.
Cum reclamanţii nu au urmat această procedură, aceştia nu pot face dovada titlului de proprietate, în condiţiile acestui din urmă act normativ.
Certificatul de moştenitor constituie exclusiv o confirmare a calităţii de moştenitor a unei persoane şi a drepturilor succesorale.
Prin urmare, în mod legal prima instanţă a reţinut că certificatul de moştenitor nu are valoarea juridică a unui titlu de proprietate.
Aşadar, nedovedindu-şi calitatea de titulari ai drepturilor de proprietate în condiţiile legii, în mod judicios prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor şi a respins acţiunea principală ca fiind pornită de o persoană fără calitate.
Toate înscrisurile invocate de reclamanţi au fost examinate, instanţa pronunţându-se legal în sensul arătat.
Prin urmare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legal, nesupusă cazurilor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., invocate de recurenţi.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanţii I.C.M., I.V., C.C., R.G. împotriva deciziei nr. 1952 din 11 octombrie 2004 a Curţii de Apel de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 641/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 628/2005. Civil → |
|---|
