ICCJ. Decizia nr. 6286/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2003, pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții Ț.T. și Ț.D. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Ploiești, retrocedarea imobilului situat în Ploiești, imobil ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 198/1989.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 183/1974, încheiat cu fostul O.J.C.V.L. Prahova, în temeiul Legii nr. 4/1973. în anul 1989, imobilul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, dar decretul de expropriere nu și-a mai produs efectele, imobilul nefiind demolat, iar reclamanții continuând să locuiască în acesta și să achite la zi taxele și impozitele aferente.
De asemenea, reclamanții au mai arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, că nu le-au fost acordate despăgubiri pentru imobil, invocând ca temei de drept al acțiunii art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 727 din 13 iunie 2003 a admis acțiunea reclamanților și a dispus retrocedarea imobilului construcție și a terenului aferent aparținând domeniului privat al pârâtei, acesta fiind primit în folosință pe durata construcției de către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din probele administrate în cauză rezultă faptul că Decretul de expropriere nr. 198/1989 nu și-a produs efectele juridice, nu s-au acordat despăgubiri, iar ulterior nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică și, ca atare, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 din Legea nr.33/1994.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Primăria municipiului Ploiești, susținând că, ulterior prezentei acțiuni, a fost introdusă la Judecătoria Ploiești de către moștenitorii fostului proprietar, acțiune de anulare a deciziei nr. 75/1953, care a stat la baza preluării imobilului, solicitându-se repunerea părților în situația anterioară. Prin urmare, a arătat apelanta, se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a acțiunii formulate de foștii proprietari.
în interesul pârâtei-apelante Primăria municipiului Ploiești au formulat cerere de intervenție numiții B.I., M.M., R.G. și S.R.M., care au arătat că, imobilul în litigiu a aparținut autorului lor, că au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 solicitând restituirea imobilului, dar că, până în prezent, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Ploiești nu a soluționat cererea lor și, în plus, au formulat o acțiune la Judecătoria Ploiești pentru constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului, motive pentru care se impune suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea acelor dosare.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 225 din 23 octombrie 2003 a respins atât apelul, ca nefondat, cât și cererea de intervenție, ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că nu se impune suspendarea soluționării cauzei față de situația de fapt din speță, în sensul că reclamanții au continuat stăpânirea imobilului, că acesta nu a intrat niciodată în posesia sau proprietatea pârâtei-apelante, împrejurări ce fac inoperante dispozițiile Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac a recursului pârâta și intervenienții.
în recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta Primăria municipiului Ploiești a reiterat susținerile din motivele de apel, solicitând suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a acțiunii formulate de către foștii proprietari.
Intervenienții au susținut, prin motivele de recurs, că se impune suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., deoarece dezlegarea pricinii atârnă în tot de existența unui drept care face obiectul dosarului nr. 4531/2003 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești și a dosarului nr. 16483/2001 aflat la Primăria Ploiești pentru restituirea imobilului.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
în speță, prin acțiunea promovată în temeiul prevederilor Legii nr. 33/1994, reclamanții Ț.T. și Ț.D. au arătat că imobilul, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 183/1974, a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, dar decretul de expropriere nu și-a produs efectele, imobilul nefiind demolat, iar reclamanții nu au primit despăgubiri.
Pârâta și intervenienții au solicitat suspendarea judecării acestui litigiu până la soluționarea dosarului nr. 4531/2003 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești pentru constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului și a dosarului nr. 16483/2001 aflat la Primăria Ploiești, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, pentru restituirea imobilului, unde reclamanții din prezenta cauză nu sunt părți și unde nu se dispută un drept al acestora.
Așadar, față de motivele invocate în susținerea cererii de suspendare a judecării cauzei și raportat la înscrisurile depuse în dovedire de către recurenți, este evident că dezlegarea prezentei pricini nu depinde de existența unui drept care face obiectul dosarelor nr. 4531/2003 și, respectiv, nr. 16483/2001, indicate de părți.
Prin urmare, nu sunt întrunite cerințele art. 244 pct. 1 C. proc. civ., cererea de suspendare formulată în cauză fiind neîntemeiată.
Față de cele ce preced, recursurile au fost respinse ca nefondate.
în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată și cum, în cauză, intimații-reclamanți au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, care au fost justificate cu chitanța depusă la dosar, recurenții au fost obligați la plata acestora.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6290/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6261/2005. Civil → |
|---|
