ICCJ. Decizia nr. 6260/2005. Civil
| Comentarii |
|
Contestatorul M.D., prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția III-a civilă, sub nr. 4027 din 2 octombrie 2003, ulterior precizată, formulată în contradictoriu cu intimații Ministerul Culturii și cultelor și Statul Român , prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria municipiului București, Ministerul Industriei și Resurselor, R.A.A.P.P.S. și Societatea civilă Uniunea teatrală (UNITER) a solicitat anularea deciziei nr. 5355/RT din 29 martie 2003, emisă de către intimatul Ministerul Culturii și Cultelor, de respingere a notificării și obligarea intimaților să lase contestatorului, în deplină proprietate și posesie și liber de orice sarcini, imobilul situat în București, reprezentând construcție și teren, precum și bunuri mobile, aflate în clădire, ce sunt proprietatea contestatorului. La 16 februarie 2004 contestatorul a renunțat la judecată în ceea ce privește restituirea bunurilor mobile.
Prin sentința civilă nr. 234 de la 10 martie 2004, contestația a fost admisă, dispunându-se restituirea în natură a imobilului, cu obligarea Ministerului Culturii și Cultelor să lase imobilul în deplină proprietate și posesie, liber de orice sarcini, către contestator.
Instanța de fond a reținut că respingerea notificării contestatorului privind restituirea în natură a fost neîntemeiată în ceea ce privește lipsa calității de persoană îndreptățită, de lipsa caracterului abuziv al preluării precum și de faptul că nu a fost dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului și nici calitatea de moștenitor, nefiind respectată sarcina probei.
A apreciat prima instanță că preluarea imobilului s-a făcut cu încălcarea prevederilor Decretului 92/1950, întrucât tatăl contestatorului era mic meseriaș până în 1945, iar la data naționalizării era pensionar, iar mama casnică, ambele categorii fiind exceptate de la naționalizare.
S-a reținut că imobilul nu se află sub incidența prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, întrucât, pe de o parte, prin hotărârile judecătorești anterioare nu a fost analizat titlul de proprietate al statului, iar, pe de altă parte, UNITER nu întrunește caracterele unei instituții de interes public, neexistând imposibilitatea mutării activității acesteia într-un alt spațiu și nici criteriul situării imobilului în zona respectivă nu este esențială pentru buna desfășurare a activității acesteia.
Ministerul Culturii și Cultelor prin apelul declarat, a invocat: greșita reținere a lipsei titlului statului; greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive precum și greșita apreciere a inaplicabilității art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 1953 A de la 24 septembrie 2004, a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins contestația formulată în contradictoriu cu Ministerul Culturii și Cultelor, ca neîntemeiată și a formulat-o împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, referindu-se la pârâții Societatea civilă UNITER, Uniunea Teatrală din România, Municipiul București, prin primarul general, Ministerul Industriei și Resurselor și RA A.P.P.S.
A reținut instanța de apel că problema de drept dedusă judecății în speță o constituie aplicabilitatea prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, conținutul în care acesta s-ar aplica și interpretarea conținutului prevederilor aplicabile.
S-a arătat că UNITER a fost recunoscută ca persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, de utilitate publică prin H.G. nr. 746/2000, fiind aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Motivează instanța că momentul în raport de care se determină conținutul art. 16 este momentul declanșării procedurii de retrocedare și anume data notificării, 21 martie 2003. în raport de această dată, art. 16 este aplicabil în conținutul său inițial, înainte de modificarea prin O.U.G. nr. 184/2002, în sensul că nu este aplicabil imobilelor preluate fără titlu. în atare situație intimatul putea apela la procedura specială a notificării, doar după ce stabilea că imobilul a fost preluat cu titlu.
Se arată că prima instanță a reținut corect lipsa titlului statului, astfel încât apelantul contestator avea deschisă exclusiv calea acțiunii directe în justiție în retrocedarea imobilului. Precizează instanța că intimatul contestator a uzat și de procedura de retrocedare de drept comun, acțiune ce a fost respinsă ca inadmisibilă și că în mod corect cererea de suspendare a judecății în prezenta cauză a fost respinsă întrucât soluționarea prezentei cu depinde de soluționarea acțiunii directe în justiție.
Se mai arată că celelalte motive de apel au caracter subsecvent cât timp s-a reținut prevalența caracterului inadmisibil al procedurii notificării pentru restituirea imobilului preluat abuziv, în baza art. 16 alin. (4)-(5) din Legea nr. 10/2001.
Decizia a fost recurată de contestatorul-intimat M.D.
Hotărârea instanței de apel a fost comunicată contestatorului la 4 noiembrie 2004 astfel cum rezultă din actul de procedură aflat la fila 61.
în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. contestatorul declară la 17 noiembrie 2004 recurs motivat și întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., împrejurare ce rezultă din conținutul motivelor de recurs aflate la 10-17.
Cum recurentul și-a îndeplinit corespunzător obligațiile procesuale, excepțiile de tardivitate a declarării recursului și a nulității acestuia pentru neindicarea motivelor de nelegalitate sunt vădit nefondate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a RA A.P.P.S. este fără obiect, câtă vreme, în calea devolutivă a apelului, contestația a fost respinsă, față de această intimată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, dezlegare juridică necontestată de recurent.
Prin motivele de recurs, decizia este criticată sub următoarele aspecte: 1. în mod greșit instanța de apel a reținut excepția de inadmisibilitate a contestației, excepție nepusă în discuția părților, pronunțându-se asupra ei, pentru prima oară prin hotărâre, cu încălcarea principiilor publicității, contradictorialității și dreptului la apărare (art. 304 pct. 5); contradicție între considerente și dispozitiv (art. 307 pct. 7) deoarece contestația este respinsă pe fond și nu pe cale de excepție; în mod greșit instanța a reținut că imobilul era exceptat de la restituirea în natură în temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001, deoarece UNITER nu este o instituție publică, bugetară și nici nu a propus guvernului, să aprobe și să emite o hotărâre de guvern în condițiile art. 16; instanța de apel a modificat cadrul procesual deoarece pârâtul nu a investit instanța și nu a invocat ca temei de drept art. 16 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 10/2001.
Intimatele UNITER, RA.P.P.S. și Ministerul Culturii și Cultelor, prin întâmpinări formulate au solicitat, pe fondul cauzei, respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, dispoziții procesuale aplicabile doar după ce excepțiile au fost supuse dezbaterii publice și contradictorii.
Instanța de apel și-a motivat decizia în baza unei excepții de fond, inadmisibilitatea procedurii prealabile administrative dispusă de Legea nr. 10/2001, întrucât contestatorul are deschisă doar calea unei acțiuni directe în justiție în retrocedare, acțiune care, de altfel, a fost respinsă, pe fond, ca inadmisibilă, cu motivarea că partea are la îndemână doar procedura jurisdicțională administrativă, prealabilă, a Legii nr. 10/2001.
Procedând în acest mod, nepunerea în discuția părților a excepției, au fost încălcate dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind astfel incidente motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul a fost admis iar hotărârea a fost casată cu trimitere a cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.
Cu ocazia rejudecării, instanța va ține seama și de celelalte motive de recurs, ca apărări de fond.
Totodată va fi verificată respectarea principiului constituțional al liberului acces la justiție și a dispozițiilor art. 6 din CEDO, dacă, după rejudecare, instanța de apel va menține interpretarea dată dispozițiilor art. 16 în sensul inadmisibilității procedurii administrative.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6261/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6254/2005. Civil → |
|---|
