ICCJ. Decizia nr. 63/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 14 ianuarie 2002, reclamantul F.P.D.C. a chemat în judecată pe pârâta Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria municipiului Câmpulung pentru ca în baza Legii nr. 10/2001 să fie obligați să-i restituie în natură o suprafață de 1 ha situată în Câmpulung, cartier Vișoi și 2 cuptoare pentru pregătirea varului.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că bunurile solicitate provin de la autoarea sa F.E. și au fost preluate abuziv de stat, astfel că se impune restituirea în natură a acestora.
Prin sentința civilă nr. 196 din 31 octombrie 2002 Tribunalul Argeș, secția civilă, respins cererea formulată de reclamantul F.P.D.C. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria municipiului Câmpulung și intervenientul în nume propriu T.G.
Pentru a hotărî astfel, instanța reține pe baza expertizelor tehnice elaborate în cauză, că terenul în litigiu provine de la F.E., care este autoarea reclamantului și aceasta l-a donat în anul 1981 Primăriei Câmpulung. Primăria a transmis terenul fostei CAP, iar în schimb, a primit aceeași suprafață pe un alt amplasament.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea 18/1991 și cum terenul se afla la 1 ianuarie 1990 în proprietatea CAP, el face obiectul procedurii legii fondului funciar.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel F.P.D.C.
Prin decizia civilă nr. 58/A din 11 aprilie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.P.D.C.
Instanța a hotărât astfel, invocând art. 2 și art. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în sensul că prin imobile preluate abuziv se înțeleg și cele donate statului dacă prin hotărâre irevocabilă s-a admis acțiunea în nulitatea actului.
Conform actului autentic de donație din 26 decembrie 1981, mama reclamantului a donat Statului imobilul. Donație acceptată. Reclamantul nu a cerut constatarea nulității actului.
în contra acestei hotărâri, reclamantul F.D.C. a declarat recurs, motivând că actul de donație a fost făcut sub imperiul presiunilor exercitate de autoritățile comuniste.
Imobilul în litigiu nu poate să facă obiectul legii fondului funciar, deoarece acesta a fost donat Statului Român și indiferent cine a dispus de acest teren și la cine se găsește în prezent, acesta trebuie restituit reclamantului.
Intervenientul T.G. a depus întâmpinare susținând că este proprietarul terenului de 1525 mp și construcția ridicată cu autorizație. Terenul l-a cumpărat cu act autentic de la B.I. împroprietărit la Legea 18/1991. A cerut respingerea recursului declarat de reclamant.
Recursul este întemeiat.
Potrivit principiilor stabilite prin Normele Metodologice de aplicare, dispozițiile Legii nr. 10/2001 au caracter de complinire în raport cu alte acte normative speciale anterioare, măsurile reparatorii prevalând asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură sau prin echivalent bunuri care fac obiectul acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din lege, printre imobilele preluate abuziv susceptibile de restituire în natură sau prin acordarea măsurilor reparatorii, legiuitorul a înțeles să includă și imobilele donate statului, în baza unor acte normative speciale sau în orice acte normative speciale sau în orice alt mod, dacă s-a admis printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă acțiunea în anulare.
Pe de o parte, condiția nu exclude verificarea donației nemijlocit de către organele și instanțele investite pe cale de excepție cu privire la validitatea actului juridic invocat, pe de altă parte, nu trebuie să constituie temei pentru înlăturarea fostului proprietar de la beneficiile legislației reparatorii, închizând calea celor îndreptățiți prin calificarea restrictivă a cerinței menționate ca fiind exclusiv prealabilă.
Or, prin decizia atacată, instanța de apel care avea de examinat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe prin prisma și în limita motivelor de apel care priveau aplicarea greșită a art. 8 din Legea nr. 10/2001 și-a motivat soluția în principal pe inexistența unei hotărâri judecătorești de anulare a donației, fără să pună acest aspect în discuția părților și fără să examineze actul de donație, în pofida celor învederate chiar de pârâta Primăria Câmpulung privind inexistența unei declarații autentice de acceptare a donației și de faptul că donația a fost făcută cu sarcini.
Cât privește aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 în sensul că regimul juridic al terenului ar fi reglementat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, considerentele instanței de apel sunt de asemenea greșite, când se constată doar că reclamantul nu ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza acestui din urmă act normativ, ceea ce echivalează cu nemotivarea.
în cauză se impunea așadar, pe de o parte, examinarea nemijlocită a donației, pe de altă parte, întrucât din înscrisurile și expertiza efectuată în cauză rezultă, fără echivoc, că terenul s-a aflat în urma unui schimb, la 1 ianuarie 1990 în perimetrul CAP, verificarea valabilității schimbului cât și a atribuirii terenului în litigiu altor persoane fizice și juridice decât moștenitorul fostului proprietar, în condițiile în care din probe rezultă fără echivoc că F.P.D.C. a solicitat la rândul său reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
în consecință, recursul a fost admis, au fost casate hotărârea atacată precum și sentința instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 710/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4871/2005. Civil → |
|---|
