ICCJ. Decizia nr. 710/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 1766 din 18 aprilie 2002, A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Brașov, P.N., P.G.K.J., P.G. și I.P., să se constate nulitatea absolută a art. 3 din Dispoziția nr. 1639 din 13 noiembrie 2001 a Primarului municipiului Brașov, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care s-a dispus acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, persoanelor îndreptățite, pentru imobilul din Brașov compus din clădire și teren în suprafață de 525,96 mp.
Reclamanta a susținut în esență că dispoziția cuprinsă în art. 3 din dispoziția nr. 1639/2001 a Primarului municipiului Brașov prin care s-a hotărât ca în termen de 60 de zile de la primire, solicitanții (persoanele îndreptățite) să ceară A.P.A.P.S. negocierea măsurilor reparatorii prin echivalent, este lovită de nulitate absolută pentru că nu au fost respectate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege pentru valabilitate, lipsind avizul Ministerului Finanțelor Publice de atestare a condițiilor legale.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea în constatarea nulității absolute pe dispozițiile art. 948 C. civ.
Prin sentința civilă nr. 563 din 22 noiembrie 2002 Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active și totodată a respins ca nefondată acțiunea în constatarea nulității actului atacat.
Hotărârea primei instanțe a fost schimbată în parte de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, care prin decizia civilă nr. 62 din 26 ianuarie 2003, a admis apelul reclamantei și a constatat nulitatea absolută a art. 3 din dispoziția nr. 1639/2001 emisă de Primarul municipiului Brașov.
împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termenul și respectarea cerințelor procedurale, pârâții P.N., P.K.J., P.G. și I.P., care invocând lipsa de temei legal și aplicarea greșită a legii au susținut în esență că lipsa avizului Ministerului Finanțelor Publice pentru negocierea cu A.P.A.P.S. a acțiunilor acordate nu este sancționată cu nulitatea absolută.
Instanța de recurs din oficiu, a pus în discuția părților raportul dintre natura acțiunii și competența materială a instanțelor în soluționarea litigiului.
Din conținutul cererii de chemare în judecată și potrivit precizărilor făcute de reclamanta A.P.A.P.S. în cuprinsul ei cu privire la obiect și la motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, acțiunea de față se constituie, cum de altfel a și fost corect calificată de instanțele de fond și apel, într-o acțiune de drept comun în constatarea nulității absolute a actului juridic pentru neîndeplinirea condițiilor esențiale de validitate.
Așa fiind, competența materială în soluționarea acțiunii revenea în primă instanță judecătoriei potrivit art. 1 C. proc. civ., neavând nici o relevanță faptul că dispoziția atacată a fost emisăîn aplicarea Legii nr. 10/2001, câtă vreme potrivit procedurii din legea specială reclamantul nu avea deschisă calea unei contestații la tribunal.
Așa fiind, recursul a fost admis cu consecința casării hotărârilor atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la judecătoria competentă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4339/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 63/2005. Civil → |
|---|
