ICCJ. Decizia nr. 6318/2005. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 6318

Dosar nr. 5907/200.

Şedinţa de la 1 septembrie 2005

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 24 aprilie 2003, prin cererea înregistrată sub nr. 1291/2003 la Judecătoria Hunedoara, reclamantul T.R. a chemat în judecată pe pârâta D.A. pentru a se dispune partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

Prin sentinţa civilă nr. 294 din 9 februarie 2004 a Judecătoriei Hunedoara, a fost admisă acţiunea principală formulată de reclamantul T.R. împotriva pârâtei D.A. şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă.

A constata că părţile au dobândit în timpul căsătoriei bunuri în valoare totală de 288.972.000 lei, şi a dispus sistarea stări de devălmăşie prin formarea a două loturi în natură lotul nr. I atribuit reclamantului şi lotul nr. II atribuit pârâtei.

A compensat valoric celei două loturi şi a obligat pârâta să plătească reclamantului o sultă în cuantum de 116.400.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul şi pârâta.

Prin încheierea nr. 278/A din 23 decembrie 2004 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor declarate în favoarea Tribunalului Hunedoara reţinând că, în raport de obiectul litigiului sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004 aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004.

Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 89/A din 31 martie 2005, şi-a declinat la rându-i competenţa în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut că prevederile Legii nr. 493 din 10 noiembrie 2004, fac referire doar la litigiile în care s-a exercitat calea de atac a apelului după intrarea în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 2004, în vigoare la 31 mai 2004.

În speţa de faţă, hotărârea atacată cu apel a fost pronunţată în 9 februarie 2004, iar apelul s-a exercitat în martie 2004, anterior Legii nr. 195/2004 şi corect dosarul a fost înaintat, Curţii de Apel Alba Iulia.

Că, în conformitate cu dispoziţiile procedurale în vigoare, respectiv Legea nr. 195/2004 şi OUG nr. 65/2004 tribunalul este competent să judece ca recurs calea de atac într-un litigiu cu obiect patrimonial de până la 1 miliard, cum este cel de faţă, în materia apelului având competenţă dacă obiectul litigiului ori valoarea de peste 1 miliard de lei, astfel că apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a Legii nr. 195 din 25 mai 2004, au rămas în continuare pe rolul acestora.

În rezolvarea conflictului negativ de competenţă, conform art. 22 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte în favoarea Tribunalului Hunedoara, competenţa de soluţionare a apelului, pentru considerentele ce succed.

Indiferente de argumentele avute în vedere de către cele două instanţe, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, competenţa soluţionării apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 294 din 9 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Hunedoara revine Tribunalului Hunedoara, ca instanţă de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabileşte în favoarea Tribunalului Hunedoara competenţa soluţionării apelurilor declarate de D.A. şi T.R. împotriva sentinţei civile nr. 294 din 9 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1 septembrie 2005

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6318/2005. Civil