ICCJ. Decizia nr. 6296/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6296
Dosar nr. 21611/200.
Şedinţa publică din 1 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 aprilie 2004 sub nr. 3975/2004 la Tribunalul Cluj, reclamanţii R.P. şi R.M. au chemat în judecată pe pârâţii C.M. şi Primarul municipiului Turda, pentru constatarea nulităţii absolute a art. 1 din dispoziţia nr. 1089 din 2 decembrie 2003, emisă de Primarul Municipiului Turda.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, au dobândit prin cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, o locuinţă situată în imobilul din Turda, cu terenul aferent construcţiei, manifestându-şi dorinţa de a cumpăra şi suprafaţa de 51 mp grădină şi 4,59 mp acces la grădină, însă cererea nu a fost soluţionată, iar ulterior terenul a fost atribuit pârâtei C.M., prin dispoziţia nr. 1089 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Turda.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1375 din 23 iunie 2004, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi, reţinând în esenţă că, nu există nici o cauză de nulitate absolută a dispoziţiei nr. 1089 din 2 decembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Turda, terenul primit de pârâta C.M. fiindu-i atribuit în compensare parţială, pentru restul imobilului teren şi construcţie, fosta proprietate demolată a pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanţii solicitând schimbarea ei, întrucât la momentul când au cumpărat apartamentul în baza Legii nr. 112/1995, au dobândit o cotă de 21/100 parte din părţile indivize comune aferente acestuia, în care se include şi terenul.
Cu toate că suprafaţa corespunzătoare acestei cote este de 108 mp din cei 514 existenţi, li s-a vândut doar suprafaţa efectiv ocupată de construcţia de 42,84 mp, existând o diferenţă care li se cuvenea de 65,14 mp.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 2108 din 4 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi, reţinând că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, suprafeţele de teren preluate de stat, care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului, iar suprafaţa de 59 mp a fost atribuită pârâtei în compensarea terenului expropriat, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs reclamanţii, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele din apel cu privire la încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 36 şi urm. din aceeaşi lege, în ceea ce o priveşte pe pârâta C.M., iar pe de altă parte în temeiul aceloraşi prevederi legale întreaga suprafaţă de teren, trebuia să le fie vândută acestora.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 33 din HG nr. 20/1996 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost modificate şi completate prin HG nr. 11/1997, în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.
Prin urmare, dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilelor construcţiei înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 se naşte din lege, reglementarea situaţiei acestui drept fiind rezolvată pe cale administrativă, respectiv prin Ordin al prefectului, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.
În speţă, reclamanţilor le-a fost atribuită suprafaţa de 42,84 mp, aferentă construcţiei, conform art. 35 din Legea nr. 18/1991.
În consecinţă, terenul în litigiu nu a fost înstrăinat, ci atribuit pârâtei în baza art. 9 alin. (2) şi art. 11 alin. (4) şi (9) din Legea nr. 10/2001, ca măsură reparatorie în echivalent, constând în compensare cu un alt teren, pentru cel preluat în baza Decretului nr. 251/1984, astfel că nu a fost încălcat dreptul de preemţiune al reclamanţilor.
Faţă de cele expuse, recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii R.P. şi R.M. împotriva deciziei civile nr. 2108 din 4 octombrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6390/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6318/2005. Civil → |
|---|
