ICCJ. Decizia nr. 6433/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6433
Dosar nr. 10061/2005
Şedinţa din camera de consiliu de la 6 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5873 din 30 septembrie 2003 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis în parte cererea reclamantei M.P.I. SA formulată în contradictoriu cu pârâţii SC R.P. Bucureşti SRL şi G.F. pe care i-a obligat în solidar să plătească reclamantei suma de 500 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile, respingând o altă cerere de despăgubiri formulată pentru suma de 500 milioane lei.
Totodată, pârâţii au fost obligaţi să publice hotărârea în ziarul „Bursa", pe cheltuiala lor.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în condiţiile art. 998 C. civ., iar existenţa prejudiciului moral este dată de atingerea adusă unor valori nepatrimoniale cum sunt imaginea publică, prestigiul şi aprecierea de care se bucură reclamanta.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel pârâţii, criticând sentinţa pe considerente de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin încheierea din 21 martie 2005, având în vedere valoarea litigiului, de 1 miliard lei, a calificat drept recurs calea de atac exercitată de pârâţi şi în raport de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 734 din 17 mai 2005 s-a declarat necompetent să soluţioneze calea de atac exercitată în cauză, declinându-şi competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, astfel că ivindu-se conflictul negativ de competenţă între un tribunal şi o curte de apel cauza a fost înaintată, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a stabili instanţa competentă.
Se constată că prima hotărâre de declinare a competenţei este cea legală, însă în contextul considerentelor ce succed.
Pe calea acţiunii formulată la 23 ianuarie 2003, reclamanta a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor de a înceta publicarea în ziarul B. a articolelor defăimătoare, la adresa sa, să publice în acelaşi ziar hotărârea instanţei şi să plătească, în solidar, daune morale, în sumă de 1 miliard lei.
Cum primele două capete de cerere sunt neevaluabile în bani, intrând în categoria acţiunilor nepatrimoniale, iar în legătură cu cel de-al treilea se poate aprecia că intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ., în mod corect a calificat tribunalul, ca fiind apel, calea de atac exercitată de pârâţi împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
În ceea ce priveşte competenţa materială a soluţionării apelului declarat în cauză, aceasta revine în prezent, urmare ultimelor modificări ale Codului de procedură civilă, tribunalului.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005, hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal, sunt supuse apelului la curtea de apel.
Or, aşa cum s-a arătat, cauza a fost soluţionată în primă instanţă de judecătorie, competenţa soluţionării apelului declarat de pârâţi revenind în prezent tribunalului, conform principiului imediatei aplicări a legii noi.
Legea de procedură îşi produce efectele ex nunc, aplicarea sa în timp având ca reper şi regula de drept substanţial, cuprinsă în art. 1 C. civ.
În considerarea celor ce preced, cauza va fi trimisă Tribunalului Bucureşti, în vederea soluţionării apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării cauzei privind pe SC R.P. Bucureşti SRL, G.F. şi M.P.I. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6447/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6399/2005. Civil → |
|---|
