ICCJ. Decizia nr. 6943/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6943
Dosar nr. 5/118/2005
Şedinţa publică din 23 octombrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă, la 2 decembrie 2005, reclamanta K.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Mangalia, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 765 din 23 septembrie 2005 emisă de primar.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin notificare reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 999 mp situat în Mangalia.
Reclamanta deţine terenul în temeiul sentinţei civile nr. 48 din 15 februarie 1944 a Tribunalului judeţului Constanţa, Secţiunea I, dosar nr. 2641/1942. Terenul a fost preluat de stat în anul 1956 prin expropriere în temeiul HCM 2651/1956.
Prin sentinţa civilă nr. 2251 din 14 noiembrie 2006 Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că titlul de proprietate în baza căruia reclamanta a solicitat restituirea în baza Legii nr. 10/2001 îl constituie sentinţa civilă nr. 48 din 15 februarie 1944 pronunţată de Tribunalul judeţului Constanţa. Din considerentele sentinţei civile nu rezultă în baza cărui titlu de proprietate instanţa a dispus ieşirea din indiviziune, cu alte cuvinte nu s-a indicat titlul autorului reclamantei. Cum hotărârea de partaj nu are efect constitutiv ci declarativ, sentinţa nu poate constitui singură titlu de proprietate.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamanta a fost înscrisă în rolul fiscal sau în cartea funciară cu acest imobil până la data preluării şi nici nu figurează în vreun act de preluare abuzivă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 119 C din 11 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că din copiile extras din registrul fiscal matricola 115 rezultă că o suprafaţă de 999 mp teren viran apare înscris N.N.S., celălalt moştenitor al lui N.N.S. cealaltă cotă de ½ aparţinând reclamantului.
În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, dar imobilul respectiv se regăseşte în patrimoniul statului, constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă.
În cauză au fost depuse sentinţă de partaj, istoric de rol, hotărâre de guvern de preluare în patrimoniul statului prin care se face dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului revendicat.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către intimat critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Faţă de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 reclamanta nu poate avea calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform acestei legi, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă că imobilul ar fi fost preluat de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în mod abuziv. De asemenea, nu s-a făcut dovada că imobilul a fost preluat în perioada de referinţă avută în vedere de legea specială, respectiv 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Instanţa de apel s-a rezumat la a aprecia caracterul actelor depuse la dosarul cauzei ca fiind unul doveditor al dreptului de proprietate al reclamantei. în privinţa istoricului de rol fiscal, tocmai lipsa dovezii existenţei acestuia pe numele reclamantei poate conduce la concluzia că terenul a fost înstrăinat anterior unei eventuale preluări abuzive a organelor puterii din acea vreme.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. In aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Prin adresa nr. 2268 din 11 iunie 1992 Consiliul Local al oraşului Mangalia a comunicat reclamantei faptul că terenul în suprafaţă de 999 mp ce formează lotul nr. 303, situat pe fostul bd. F., actual bd. D., a fost expropriat conform HCM nr. 2651/1956.
Aşadar, critica privitoare la faptul că nu s-ar fi făcut dovada preluării imobilului în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001 nu este întemeiată, instanţa de apel făcând aplicarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, în aplicarea textului enunţat, din coroborarea dovezii privitoare la exproprierea terenului cu faptul că în Registrul fiscal nr. 1/1952-1954, matricola 115, autorul reclamantei figura cu un teren de 999 mp, şi cu sentinţa de partaj din 1944 în considerentele căreia s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului N.S. face parte şi terenul situat în str. F., Mangalia, se poate concluziona că reclamanta şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001, în sensul impus de art. 4 alin. (2) din lege.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel făcând aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Mangalia împotriva deciziei civile nr. 119 C din 11 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7324/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 653/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
