ICCJ. Decizia nr. 6622/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 121 din 19 ianuarie 2004 petentul C.A. a solicitat, în contradictoriu cu SN S. SA, anularea deciziei nr. 110 din 16 decembrie 2003 emisă de Adunarea Generală a intimatei prin care i-a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură a imobilului ce a constituit proprietatea părinților săi și acordarea drepturilor ce i se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001.
în motivarea contestației s-a arătat că imobilul în discuție a fost expropriat prin Decretul nr. 32/1987, mai puțin terenul aferent care este folosit și în prezent, fără titlu, ca platformă de lucru a unei sonde pentru exploatarea sării. Contestatorul a mai criticat decizia și în legătură cu "neregularitățile" cuprinse în raportul de expertiză întocmit de intimată, susținând că locuința a fost subevaluată iar despăgubirea primită de părinții săi a fost greșit actualizată.
Prin sentința civilă nr. 481 din 19 mai 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestația.
în motivarea sentinței, s-au reținut următoarele: prin notificarea adresată intimatei, contestatorul, în calitate de moștenitor al defuncților săi părinți M.C. și C.M. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a locuinței din Tg.Ocna, și terenul aferent, plata sumei de 25.038.000 lei, despăgubiri bănești pentru o suprafață de 84 mp al cărui proprietar este, concesionarea de către Salina Tg.Ocna a suprafeței de 3,5 mp la valoarea de 10 dolari SUA/mp, precum și plata retroactivă pe 3 ani a sumei de 1.033.000 lei pentru suprafața de 84 mp.
Prin decizia emisă de intimată s-a statuat că locuința în litigiu a fost expropriată prin Decretul nr. 32/1987, în scopul evitării pericolului unor accidente ce s-ar putea produce ca urmare a influenței pe care exploatarea sării în subteran o poate avea asupra construcțiilor de la suprafață.
Pentru această locuință și în prezent nedemolată, proprietarii inițiali au primit, la acea dată, despăgubiri în sumă de 28.953 lei.
Instanța de fond a reținut că, întrucât scopul pentru care imobilul a fost expropriat există și în prezent, nefiind dovedită înlăturarea acestuia, în mod legal s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului.
Referitor la pretențiile contestatorului privind plata despăgubirilor pentru ocuparea suprafețelor de teren indicate, s-a reținut că în mod corect s-a apreciat că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Contestatorul a declarat apel împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând următoarele critici: prin Decretul nr. 32/1987 s-a expropriat locuința și "împrejurimile" nu și terenul, iar în temeiul art. 492 C. civ. proprietarul terenului este și proprietarul construcțiilor; deși nu a existat consimțământul autorilor și nici al său, intimata continuă să exploateze zăcământul de sare aflat sub teren; au fost nesocotite dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1968 care prevăd modul în care se poate folosi dreptul de folosință a terenurilor necesare activităților miniere; au fost ignorate argumentele sale în legătură cu raportul de evaluare, reținându-se o concluzie eronată, conform căreia "despăgubirea primită la data exproprierii, actualizată conform legii, este mai mare decât valoarea actuală a imobilului".
Prin decizia civilă nr. 2112/A din 7 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, s-a admis apelul și s-a schimbat sentințe primei instanțe, în sensul că s-a admis contestația și s-a anulat în parte decizia nr. 110/2003 în sensul că pentru imobilul expropriat vor fi acordate despăgubiri bănești în sumă de 399.129.010 lei; s-a dispus ca decizia să fie comunicată Prefecturii Bacău, în conformitate cu art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
în motivarea deciziei, Curtea a reținut că prin modalitatea de preluare în proprietatea statului, imobilul intră sub incidența Legii nr. 10/2001, act normativ care se impune prin procedura de restituire (procedură urmată de contestator) și prin condițiile de fond care asigură reparația civilă.
Prin urmare, s-a reținut că nu pot fi reținute criticile referitoare la accesiune ca mod de dobândire a proprietății în ceea ce privește locuința în litigiu.
Curtea a apreciat ca întemeiată critica referitoare la raportul de evaluare a imobilului și implicit la concluzia în legătură cu despăgubirea primită, reținând că modalitatea de stabilire a formei de restituire prin echivalent s-a făcut în raport de dispozițiile exprese ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât imobilul a avut destinația de locuință, condiția nerestituirii în natură fiind îndeplinită față de pericolul iminent constatat.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirii Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, O.U.G. nr. 184/2002 [art. I alin. (1) Titlul II], Ordinul nr. 4/24555 din 5 din 6 august 2003 al Băncii Naționale și Institutului Național de Statistică publicat în M. Of. nr. 576/2003.
în termen legal, intimata a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod neîntemeiat instanța de apel a validat modalitatea de calcul a apelantului, iar despăgubirile admise nu au bază legală de determinare, apreciindu-se ca reală și corectă evaluarea experților care au efectuat raportul de expertiză în faza inițială.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în speță însă, cerințele ipotezelor indicate de text nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, considerentele deciziei criticate relevă elementele de fapt care justifică aplicarea legii în cauză, iar legea aplicabilă, Legea nr. 10/2001, nu a fost încălcată în litera și spiritul ei.
Respectând toate dispozițiile legale aplicabile și indicate în decizia recurată, instanța de apel a apreciat judicios modalitatea de calcul prin raportare la datele concrete ale cauzei, respectiv cursul dolarului S.U.A. în anul 1987, valoarea construcțiilor expropriate la data exproprierii, valoarea actualizată a despăgubirilor primite.
Se impune a se preciza că prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, prin Titlul I se aduc modificări Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește stabilirea valorii construcțiilor expropriate, în sensul că valoarea corespunzătoare a acestora se prevede a se face "potrivit valorii de piață la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare".
Pentru considerentele expuse, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6695/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6607/2005. Civil → |
|---|
