ICCJ. Decizia nr. 6655/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6655
Dosar nr. 8899/200.
Şedinţa publică din 12 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 209 din 10 martie 2003, Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii P.S.B. şi P.O.P., în contradictoriu cu pârâţii F.M., F.A., Primăria Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi SC H.N. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că actul de vânzare-cumpărare nr. 3977/18241 din 10 aprilie 1997 a fost întocmit cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995. În atare situaţie, pârâţii F.M. şi F.A. sunt proprietarii imobilului în litigiu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii P.S.B. şi P.O.P., împotriva sentinţei civile nr. 209 din 10 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii: Primăria Municipiului Bucureşti, SC H.N. SA Bucureşti, Municipiul Bucureşti prin Primarul General, F.M. şi F.A.
În esenţă instanţa de apel a reţinut că actul de vânzare-cumpărare nr. 3977 din 10 aprilie 1977 a fost încheiat cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995 şi înaintea sentinţei nr. 3399 din 6 martie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti de care se prevalează reclamanţii în sensul că lor li s-a stabilit dreptul de proprietate cu privire la imobilul în litigiu ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare mai sus menţinut.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs reclamanţii P.B. şi P.O.P., criticând-o ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. deoarece:
Contractul de vânzare–cumpărare nr. 3977/18241 din 10 aprilie 1997 a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 9 şi art. 14 din Legea nr. 112/1995 şi art. 1 alin. (3) din Normele de aplicare a Legii nr. 112/1995, precum şi HG nr. 11/1997 acte normative care interzic vânzarea imobilelor revendicate.
Cumpărătorii imobilului din litigiu au fost de rea-credinţă în momentul cumpărării, şi prin urmare deţin imobilul fără nici un drept.
Recursul este fondat.
Formulând acţiunea în revendicare şi constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 3977/1824 din 10 aprilie 1997, reclamanţii P.S.B. şi P.O.P. au dedus judecăţii încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, compus din: vestibul, bucătărie, camera WC în comun, în suprafaţă de 41,47 mp, reprezentând o cotă indiviză de 8,38% din imobil precum şi o suprafaţă de 19,13 mp teren situat sub construcţie, solicitând restabilirea acestui drept, încălcat prin aplicarea greşită a dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950. În acest sens, reclamanţii au invocat calitatea autoarei lor M.N. (decedată la 27 decembrie 1967), în momentul naţionalizării imobilului în litigiu, văduvă şi casnică, soţul acesteia fost funcţionar a decedat în 1938 şi dispoziţiile art. II din Decretul nr. 92/1950 privind exceptarea anumitor categorii de persoane de la naţionalizare.
Contestarea titlului statului de către reclamanţi rezultă din acţiunea în revendicare formulată în justiţie de către aceştia şi materializată prin sentinţa civilă nr. 3399 din 6 martie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, prin care Consiliul Local al Primăriei Municipiului Bucureşti a fost obligat să restituie reclamanţilor imobilul în litigiu.
Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 3977/18241 din 10 aprilie 1997, reclamanţii au solicitat SC H.N. SA, împuternicită de Primăria Municipiului Bucureşti să vândă imobilul în litigiu, prin cerere (nr. 759 din 17 ianuarie 1997) să se sisteze vânzarea imobilului litigios întrucât este revendicat.
Potrivit art. I pct. 3 din HG nr. 11/1997 imobilele care nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995 şi pentru care nu există un titlu valabil constituit în favoarea statului pot face obiectul cererilor de restituire sau de acordare a despăgubirilor formulate de persoanele îndreptăţite pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun; în cazul în care pe rolul instanţelor judecătoreşti se află cereri referitoare la astfel de imobile, procedurile administrative reglementate Legea nr. 112/1995, de restituire în natură, de acordare de despăgubiri sau de vânzare către chiriaşi, se suspendă de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererilor respective.
În raport de prevederile mai sus enunţate şi în contextul probelor existente se constată că actul de vânzare-cumpărare nr. 3977/18241 din 10 aprilie 1997 a fost întocmit cu încălcarea prevederilor cuprinse în actele normative menţionate.
Cum pârâţii au fost cumpărători de rea-credinţă în momentul cumpărării imobilului în litigiu deoarece au cunoscut că imobilul este revendicat de reclamanţi, contractul de vânzare-cumpărare este nul absolut pentru cauză ilicită conform art. 966 şi art. 968 C. civ.
Pentru toate aceste considerente Înalta Curte reţine că motivele de recurs invocate se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi în consecinţă se va admite recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 461 din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti şi se va modifica Decizia atacată în sensul că se va admite apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 209 din 10 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti ce se va schimba în tot şi rejudecând cauza se va admite acţiunea formulată de reclamanţi. Se va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3977 din 10 aprilie 1997 privitor la imobilul în litigiu. Pârâţii vor fi obligaţi să lase reclamanţilor liniştita posesie şi deplina proprietate a imobilului revendicat de aceştia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P.S.B. şi P.S.F. împotriva deciziei civile nr. 461/A din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 209 din 10 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV–a civilă, pe care o schimbă în tot şi rejudecând admite acţiunea formulată de reclamanţi.
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3977/1824 din 10 aprilie 1997, având ca obiect apartamentul în Bucureşti, corp B parter, compus din vestibul, bucătărie, cameră şi WC comun în suprafaţă utilă de 41,37 mp.
Obligă pârâţii F.M. şi F.A. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul dedus judecăţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6672/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 6603/2005. Civil → |
|---|
