ICCJ. Decizia nr. 7324/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7324
Dosar nr. 20.721/2/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 19 aprilie 2002, reclamanta V.R.S. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia pentru acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, din cadrul Ministerului Justiţiei, şi Serviciul Român de Informaţii, solicitând obligarea acestora la plata unor despăgubiri de 2.000.000.000 lei şi, respectiv, 20.000.000.000 lei.
În motivarea cererii, al cărei temei juridic nu a fost indicat, reclamanta a susţinut că :
- pârâta a refuzat nejustificat să-i acorde drepturile cuvenite conform OUG nr. 214/1999;
- pârâtul o discriminează patrimonial, moral şi social;
- ambii pârâţi îi încalcă drepturile la un tratament egal în faţa instanţelor judecătoreşti, de a obţine protecţia statului împotriva violenţelor, de proprietate, la moştenire, de liberă exprimare, la demnitate, culturale, prevăzute de OG nr. 137/2000.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 773 din 27 septembrie 2002, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pe considerentul că în speţă sunt incidente prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1842 din 16 septembrie 2003, a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantă.
Aceeaşi curte de apel, prin sentinţa nr. 11 din 10 februarie 2004, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru regulator de competenţă.
S-a reţinut că, faţă de natura civilă şi valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, în speţă sunt operante prevederile art. 2 pct.1 lit. b) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-secţia civilă, prin Decizia nr. 5148 din 9 septembrie 2004, a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că litigiul este de natură civilă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 239 din 22 martie 2005, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că:
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.R.I. nu poate fi analizată deoarece nu are legătură cu pricina;
- acţiunea întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 137/2000 este neîntemeiată atâta timp cât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 163 din 31 mai 2004 a stabilit că faptele sesizate de reclamantă nu constituie discriminări.
- în perspectiva răspunderii civile delictuale, reclamanta nu a precizat concret în ce mod faptele imputate pârâţilor au adus atingere unor drepturi şi în ce a constat prejudiciul suferit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
S-a reţinut că:
- sentinţa a fost pronunţată în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, şi nu cu Ministerul Justiţiei, necitat ca parte în dosar;
- eventuala nelegalitate a procedurii de citare cu aceeaşi pârâtă, determinată de aplicarea ştampilei Ministerului Justiţiei pe dovada îndeplinirii procedurii menţionate, poate fi invocată doar de partea care a suferit pretinsa vătămare, şi nu de reclamantă;
- pe de altă parte, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă nu are personalitate juridică, astfel că în privinţa sa toate actele de procedură trebuie realizate prin intermediul Ministerului Justiţiei.
- soluţia primei instanţe, de a nu demara procedura falsului este corectă faţă de cerinţele art. 180 C. proc. civ., potrivit cărora susţinerile orale nu pot face obiectul acelei proceduri, mai ales că, ulterior formulării cererii, reclamanta nu s-a mai prezentat la proces;
- sarcina probei revine celui care promovează demersul judiciar, reclamanta nu s-a prezentat la termenul de discutare a probelor, iar instanţa de fond a soluţionat pricina pe baza înscrisurilor depuse la dosar;
- omisiunea menţionării în dispozitiv a soluţiei privitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul S.R.I. nu aduce nicio vătămare părţilor.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ultimei hotărâri, rejudecarea pricinii şi, pe fond, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 5, 7-9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că:
- pricina a fost judecată cu lipsă de procedură în privinţa pârâtei Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.R.I. nu apare în dispozitiv, dezbaterea probelor nu s-a făcut în mod corect şi nu s-a ţinut seama de cererea sa de înscriere în fals;
- toate aceste încălcări ale unor dispoziţii procedurale sunt sancţionate cu nulitate absolută.
Aceste critici sunt nefondate deoarece:
- pe parcursul procesului, pârâta Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, care nu are personalitate juridică, a fost citată corect, prin Ministerul Justiţiei;
- de altfel, o asemenea deficienţă putea fi invocată doar de cel care pretinde că a fost neregulat citat, nu şi de partea adversă.
- atâta timp cât instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată, omisiunea menţionării în dispozitiv a soluţiei de respingere a excepţiei formulate de pârâtul S.R.I. (cu privire la lipsa calităţii sale procesuale pasive) este irelevantă;
- oricum, această omisiune nu putea fi invocată de reclamantă, ci doar de pârâtul care a ridicat excepţia.
- reclamanta nu a solicitat probe, astfel că prima instanţă a soluţionat cauza pe baza înscrisurilor depuse de aceasta la dosar;
- deşi potrivit art. 180-184 C. proc. civ., procedura falsului are ca obiect doar actele autentice şi înscrisurile sub semnătură privată, reclamanta s-a înscris în fals împotriva susţinerilor orale ale reprezentantului Ministerului Justiţiei cu privire la inexistenţa personalităţii juridice a Comisiei pentru recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V.R.S. împotriva deciziei nr. 20 din 24 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7569/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6943/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
