ICCJ. Decizia nr. 6951/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6951
Dosar nr. 5685/200.
Şedinţa publică din 21 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 februarie 2002 M.D.A. a formulat plângere împotriva dispoziţiei nr. 128 din 18 ianuarie 2002 emisă de Primăria comunei Crângeni, solicitând anularea acesteia, ca nelegală şi netemeinică, restituirea suprafeţei de 112 mp teren preluat în mod abuziv de către stat şi acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 1124 mp teren ocupat de construcţii.
Tribunalul Teleorman prin sentinţa civilă nr. 932 din 15 aprilie 2002 a respins ca inadmisibilă plângerea.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că terenurile a căror restituire se solicită în natură sau prin echivalent, nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, regimul lor juridic fiind reglementat de Legea nr. 18/1991 (republicată) şi Legea nr. 1/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul motivând că în mod greşit instanţa a respins ca inadmisibilă acţiunea, obiectul cererii fiind circumscris dispoziţiilor art. 2 lit. h) şi art. 10 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, Legea nr. 18/1991 republicată şi Legea nr. 1/2000 nepermiţând reconstituirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor intravilane preluate în mod abuziv de stat şi pe care s-au edificat ulterior preluării construcţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, prin Decizia nr. 382 din 16 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul, considerând că pentru terenul în litigiu petentul a uzat, anterior notificării, de procedura pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, eliberându-i-se astfel titlul de proprietate nr. 2901187 din 23 aprilie 1997; din actele cauzei nu a rezultat că pe terenul în litigiu au fost edificate construcţii, acţiunea promovată de M.D.A. nu cade sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Decizia de mai sus a fost atacată cu recurs de către reclamant.
Dezvoltând motivele de casare acesta a arătat că instanţele inferioare au apreciat greşit situaţia de fapt, pronunţând astfel hotărâri netemeinice şi nelegale, în cauză nu pot fi aplicate reglementările Legilor nr. 18/1991 şi 1/2000 întrucât acestea nu permit reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate abuziv de stat şi pe care s-au ridicat construcţii, ori pe terenul în litigiu se află Căminul Cultural Crângeni.
Alte critici au vizat nerestituirea suprafeţei de teren liberă de construcţii şi ignorarea faptului că terenul solicitat a fi restituit nu se regăseşte în evidenţele registrului agricol al localităţii Crângeni.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis în limitele şi pentru considerentele ce vor urma:
Legea nr. 10/2001, care constituie în prezent legea-cadru în materia restituirii bunurilor preluate abuziv de statul român în perioada 1940–1989, conţine dispoziţii ce au caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative reparatorii în domeniul imobiliar.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din lege, terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi de Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, şi care, au fost solicitate potrivit prevederilor acestor legi, nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Interpretarea ce trebuie dată acestui text se impune a fi în concordanţă cu Normele metodologice de aplicare unitară a acesteia, adoptate prin HGR. nr. 498 din 14 mai 2003.
Astfel, restituirea în natură a terenurilor (inclusiv cele arabile), aflate în intravilanul localităţilor intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este disponibil (nefiind ocupat de construcţii ale terţilor ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariţia legii, persoane cărora li s-a reconstituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare).
Domeniul de reglementare al legii acoperă deci şi situaţia acelor terenuri din intravilanul localităţilor care, până la data intrării în vigoare a legii, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 10 alin. (2) din lege prevăd posibilitatea restituirii în natură a părţii de teren rămasă liberă, în situaţia terenurilor pe care s-au edificat construcţii, iar dispoziţiile art. 10 alin. (8) raportat la art. 10 alin. (1) teza a II–a prevăd posibilitatea acordării de despăgubiri proprietarului deposedat abuziv.
În raport de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. instanţele aveau obligaţia de a stabili corect cadrul procesual, împrejurările de fapt şi de drept care să conducă la pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale.
În acest demers, pentru a putea verifica incidenţa în cauză a Legii nr. 10/2001 era necesar un material probator mai amplu, din care să rezulte regimul juridic al imobilului, coordonatele care îl individualizează (şi prin aceasta dacă suprafaţa solicitată în această cauză este identică cu cea restituită în baza legislaţiei funciare), stabilirea dacă terenul în litigiu este, şi în ce suprafaţă, ocupat de construcţie precum şi a suprafeţei de teren rămasă liberă.
Hotărârile pronunţate în cauză apar ca fiind contrarii spiritului şi finalităţii Legii nr. 10/2001 astfel că se impune casarea lor, prin admiterea recursului în baza art. 312 şi art. 313 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de probe în sensul celor arătate, cu acest prilej urmând a se cerceta şi solicitarea de despăgubiri (a se vedea notificarea).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.D.A. împotriva deciziei nr. 382 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 932 din 15 aprilie 2002 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6963/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6948/2005. Civil → |
|---|
