ICCJ. Decizia nr. 698/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 698.
Dosar nr. 18560/1/2005
Nr. vechi 4901/200.
Şedinţa publică din 14 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 aprilie 2004, reclamanta C.R.M. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria oraşului Horezu şi Direcţia Fitosanitară Vâlcea pentru Protecţia Plantelor Horezu solicitând anularea Dispoziţiei nr. 525 din 16 februarie 2004 emisă de Primarul Oraşului Horezu şi obligarea pârâtelor la restituirea terenului în suprafaţă de 5000 mp, situat în Horezu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este unica moştenitoare a autorului său, M.G., căruia i-a aparţinut terenul în litigiu şi de la care a fost preluat abuziv de stat, teren aflat în posesia celei de a doua pârâte.
A mai arătat reclamanta că această pârâtă i-a răspuns la notificarea înaintată potrivit Legii 10/2001, în sensul că nu este proprietara terenului şi urmează să-l recupereze de la Primăria Horezu, iar aceasta, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, a emis dispoziţia atacată, care este nelegală.
Ca urmare a faptului că Direcţia Fitosanitară Vâlcea a trecut în subordinea Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Vâlcea, aceasta a fost citată în cauză în calitate de pârâtă.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 578 din 24 iunie 2004, a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele, a anulat dispoziţia nr. 525/2004 şi a obligat-o pe cea de a doua pârâtă să restituie reclamantei terenul de 6.491,52 mp, teren identificat prin anexa la raportul de expertiză tehnică de la fila 55 dosar, obligând pârâtele şi la plata despăgubirilor de judecată.
Pentru a da această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta este persoană îndreptăţită, potrivit Legii 10/2001 şi că în prezenta cauză s-au aplicat dispoziţiile Decretului nr. 115/1959 care prevedea preluarea folosinţei terenurilor, ori autorului reclamantei i-a fost preluată abuziv chiar proprietatea terenului.
A mai reţinut că autorul reclamantei iar în prezent aceasta, şi-au păstrat calitatea de proprietar avută la data preluării, astfel cum prevede art. 2 pct. 2 din Normele de aplicare a Legii 10/2001.
S-a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se aflau la data cererii de restituire, iar art. 10 pct. 3 din menţionata lege prevede că se restituie în natură şi terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate, precum şi construcţii uşoare sau demontabile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Judeţului Vâlcea.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 87/A din 9 februarie 2005, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Vâlcea să emită decizie motivată cu privire la notificarea înaintată acesteia de către reclamantă.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut că pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Vâlcea nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 23 din lege, în sensul că nu s-a pronunţat legal asupra notificării ce i-a fost înaintată de reclamantă şi că, în situaţia în care restituirea în natură nu ar fi fost posibilă, referitor la întregul teren sau doar la o parte din acesta, unitatea deţinătoare, care, în speţă, este pârâta, este obligată, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, ca în acelaşi termen prevăzut de art. 23 alin. (1) din aceeaşi lege, să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece a acordat ce nu s-a cerut.
Recursul se va admite pentru următoarele motive.
Analizând considerentele curţii de apel şi înscrisurile aflate la dosar, se constată că, deşi nu a fost investită cu vreo cerere sau acţiune care să privească obligarea la emiterea unei dispoziţii în temeiul art. 23 din Legea 10/2001, neexistând nici motiv de apel în acelaşi acest sens, Curtea de Apel Piteşti a stabilit că pârâta nu a răspuns notificării şi a obligat-o să emită decizie motivată, altfel spus, a dat ceea ce nu s-a cerut.
Soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, deoarece s-a făcut o corectă aplicare a legii, având în vedere că imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire, această dispoziţie aplicându-se chiar şi în cazul terenurilor pe care s-au ridicat construcţii neautorizate.
Pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Vâlcea a răspuns la notificarea reclamantei în sensul că terenul în litigiu nu le aparţine, iar construcţiile aflate pe acesta au fost propuse pentru casare, urmând a se trece la dezafectarea lor.
Instanţa de fond, în mod corect a anulat Dispoziţia nr. 525/2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o să restituie reclamantei suprafaţa de teren de 6491,52 mp aşa cum solicitase reclamanta.
Or, prin Decizia pronunţată, curtea de apel a obligat pârâta să emită decizie motivată cu privire la notificarea reclamantei, ceea ce aceasta deja făcuse, iar reclamanta nu solicitase să se emită o nouă dispoziţie, ci să i se restituie terenul.
Ca urmare, Decizia atacată va fi casată, iar hotărârea instanţei de fond va fi păstrată ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.R.M. împotriva deciziei nr. 87/A din 9 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi păstrează sentinţa civilă nr. 578 din 24 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7024/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 698/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
