ICCJ. Decizia nr. 7024/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7024
Dosar nr. 31.230/2/2005
Şedinţa publică din 14 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 18 august 2004, reclamantele I.M., N.S. şi G.C. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând ca acesta să fie obligat să se pronunţe asupra notificării lor referitoare la imobilul situat în sector 2 şi să le plătească 1.000.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi art. 1073 şi art. 1075 C. civ., reclamantele au susţinut că:
- sunt moştenitoarele proprietarilor imobilului solicitat (teren de 254 mp şi o construcţie, în prezent demolată), preluat de stat în baza Decretului nr. 397/1987;
- pârâtul nu a răspuns în termenul prevăzut de lege la notificarea lor, din 9 noiembrie 2001 (însoţită de toate actele doveditoare necesare), prin care solicitau măsuri reparatorii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin sentinţa nr. 835 din 4 octombrie 2004, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, pe considerentul că, faţă de obiectul cererii, în speţă sunt operante dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., şi nu ale art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia nr. 300 din 2 martie 2005, a admis recursul declarat de reclamante şi a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei la acelaşi tribunal, pentru continuarea judecăţii.
S-a reţinut că, potrivit art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, tribunalul este competent să soluţioneze, în primă instanţă, contestaţiile formulate în baza acestei legi, indiferent de obiectul lor.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, prin sentinţa nr. 650 din 21 iunie 2005, a admis în parte acţiunea, obligându-l pe pârât să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra notificării formulate de reclamante şi a respins, ca inadmisibilă cererea privitoare la daunele cominatorii.
S-a reţinut că pârâtul nu a răspuns, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la notificarea făcută de reclamante, care, potrivit art. 580-580 C. proc. civ., nu au posibilitatea legală de a solicita daune cominatorii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă, prin Decizia nr. 30 din 20 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât, cu motivarea că:
- problema competenţei materiale a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 300/2005;
- omisiunea recurentei de a se pronunţa asupra notificării este nejustificată atâta timp cât reclamantele au depus înscrisurile doveditoare şi au precizat, în scris, că nu au alte probe;
- acţiunea dedusă judecăţii constituie una dintre căile procedurale pe care notificatorul le are la dispoziţie pentru a determina unitatea deţinătoare să-şi respecte obligaţia ce-i revine.
Pârâtul a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului şi respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a susţinut că:
- notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 nu pot fi soluţionate preferenţial, ci în ordinea numerelor de înregistrare;
- reclamantele nu au indicat data depunerii ultimului înscris şi nu au făcut dovada existenţei precizării că nu mai au alte probe, astfel că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi pct. 23.1 din HG nr. 498/2003, cererea lor, de emitere a dispoziţiei de restituire, ar fi prematură.
Ambele critici sunt nefondate deoarece:
- Legea nr. 10/2001 nu conţine nici o derogare de la obligaţia referitoare la soluţionarea notificărilor în termen de 60 de zile de la înregistrare;
- notificarea reclamantelor a fost depusă la registratura Primăriei Municipiului Bucureşti la 29 noiembrie 2001;
- pârâtul nu s-a pronunţat asupra acestei notificări nici până în prezent (septembrie 2006) şi nu susţine tranşant că reclamantele nu au depus ori au depus cu întârziere înscrisurile doveditoare;
- în acest context, omisiunea soluţionării notificării formulate de reclamante nu are nici o justificare, iar cererea lor, de chemare în judecată a pârâtului, nu este prematură.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr. 30/A din 20 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 708/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 698/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
