ICCJ. Decizia nr. 6980/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6980
Dosar nr. 17953/1/2005
Nr. vechi 4598/2005
Şedinţa publică din 14 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe cale de notificare formulată potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, P.M.O. a solicitat SC A. SA Slatina, judeţul Olt, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1279 mp situat în Slatina, judeţul Olt şi despăgubiri băneşti în echivalentul terenului în suprafaţă de 878 mp situat la aceeaşi adresă, pe care unitatea notificată a construit un complex comercial.
SC A. SA a emis Decizia nr. 158 din 16 august 2002, prin care a respins cererile obiect al notificării, cu motivarea că solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor şi a modului de preluare în sensul prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Prin contestaţie formulată potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, P.M.O. a solicitat anularea deciziei de mai sus, obligarea emitentei să-i restituie în natură terenul liber şi să-i acorde despăgubiri băneşti pentru terenul ocupat de construcţii, aşa cum a cerut prin notificare.
În acest scop, contestatoarea a susţinut că a făcut dovada dreptului de proprietate prin înscrisurile pe care le-a anexat notificării, iar terenurile au fost preluate de stat fără titlu.
SC A. SA a chemat în garanţie A.P.A.P.S. pentru a fi obligată, în cazul căderii sale în pretenţii, să-i plătească despăgubiri în echivalentul acţiunilor cumpărate în procesul de privatizare.
Tribunalul Olt, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr. 319 din 14 aprilie 2003, prin care a admis contestaţia formulată de P.M.O., a anulat Decizia atacată, a constatat dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în sumă de 345.120.000 lei pentru terenul din Slatina, judeţul Olt şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie.
Pe lângă părţile mai sus enunţate, hotărârea a fost pronunţată în contradictoriu şi cu SC V.C. SRL şi Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, părţi introduse în cauză pe parcursul judecării pricinii în primă instanţă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P.M.O., SC A. SA şi D.G.F.P. în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 408 din 5 decembrie 2003, prin care a admis apelurile, a anulat sentinţa atacată şi a dispus completarea raportului de expertiză tehnică întocmit în primă instanţă.
Aceeaşi curte de apel a pronunţat apoi Decizia nr. 4338 din 21 decembrie 2004, îndreptată material prin încheierea din 17 februarie 2005, prin care a admis în parte „acţiunea formulată de reclamanta P.M.O. împotriva pârâţilor D.G.F.P. Olt, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, SC A. SA Slatina şi A.P.A.P.S. Bucureşti, a anulat Decizia nr. 158 din 16 august 2002 emisă de SC A. SA şi a stabilit la suma de 983.650.239 lei valoarea terenului în suprafaţă de 2157 mp situat în Slatina, judeţul Olt, valoare în raport cu care vor fi stabilite şi acordate măsurile reparatorii conform HG nr. 498/2003.
Decizia nr.408 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Împotriva deciziei nr. 4338 din 21 decembrie 2004 pronunţată de aceeaşi instanţă de apel au declarat recurs SC A. SA Slatina şi A.V.A.S., succesoare a fostei A.P.A.P.S.
SC A. SA a dezvoltat în fapt recursul susţinând că instanţa de apel a judecat pricina în raport cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, deşi în cauză erau incidente prevederile Legii nr. 18/1991 întrucât terenul s-a aflat în patrimoniul fostului C.A.P. Slatina şi a făcut obiectul unui schimb cu Consiliul Popular al oraşului Slatina, care l-a transmis antecesoarei recurentei, astfel încât recurenta este un dobânditor de bună credinţă, acţiunea reclamantei fiind greşit îndreptată în contra sa, litigiul trebuind să poarte între reclamantă şi Comisia municipală Slatina pentru aplicarea Legii fondului funciar.
Aceeaşi recurentă mai critică hotărârea atacată pentru faptul că s-a bazat pe un raport de expertiză tehnică neconform cu realitatea prin stabilirea unui preţ al terenului exagerat faţă de preţul real de 4-6 dolari SUA/mp, precum şi pentru faptul că, prin dispozitivul său, nu a stabilit în sarcina căruia dintre pârâţi cade obligaţia acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
A.V.A.S. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. întrucât nu a comunicat recurentei raportul de expertiză efectuat în cauză, încălcându-i astfel dreptul la apărare; că aceeaşi instanţă nu a motivat în drept temeiul în baza căruia a admis acţiunea reclamantei; că recurenta a fost obligată direct către reclamantă deşi a fost doar chemată în garanţie de către SC A. SA; iar în fine că însăşi cererea de chemare în garanţie este inadmisibilă în raport cu obiectul acţiunii principale.
Pentru considerentele expuse amândouă recurente au cerut casarea hotărârii atacate, prima dintre ele cerând respingerea pe fond a contestaţiei formulată de P.M.O., iar secunda cerând trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Craiova.
Examinând recursurile, Înalta Curte constată cele ce succed.
Prin hotărârea supusă recursurilor de faţă, instanţa de apel a constatat, pe de o parte, valoarea terenului în litigiu şi, pe de lată parte, a dispus că, în limita acesteia, vor fi stabilite şi acordate măsuri reparatorii conform HG nr. 498/2003.
În considerentele hotărârii, care explică dispozitivul său, s-a arătat că valoarea terenului a fost stabilită potrivit art. 31 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001, iar măsurile reparatorii prin echivalent vor fi acordate conform HG nr. 498/2003.
Deşi extrem de sumare, considerentele de mai sus, prin trimiterea la dispoziţiile textelor legale arătate, demonstrează că instanţa de apel a statuat în sensul că P.M.O. este îndreptăţită să beneficieze, pentru terenul în suprafaţă de 2157 mp şi în valoare de 983.650.239 lei, în funcţie de opţiunea sa, de una din următoarele măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001în forma în vigoare la data judecării apelului:
- titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, care trebuia a-i fi oferite de A.V.A.S., emise de Ministerul Finanţelor Publice şi primite în plată de către A.V.A.S. potrivit prevederilor art. 31 alin. (4) şi (7) şi art. 34 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001;
- acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital oferite de A.V.A.S. potrivit art. 31alin. (6) şi art. 35 din lege;
- despăgubiri băneşti, caz în care oferta corespunzătoare a unităţii deţinătoare (în speţă SC A. SA) urma a fi trimisă prefecturii, care, după centralizare, trebuia să o transmită Ministerului Finanţelor Publice, după care, prin lege specială, s-ar fi reglementat modalităţile, cuantumul şi procedurile de acordare a despăgubirilor băneşti (art. 36-40 din lege).
Recursurile de faţă au fost declarate în luna februarie 2005, conţinând critici referitoare la încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001 în forma în vigoare la acea vreme.
Ulterior însă, prin Legea nr. 247/2005, s-au admis modificări substanţiale Legii nr. 10/2001, care a fost republicată.
Potrivit noilor dispoziţii legale, care sunt de imediată aplicare, măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute în forma iniţială a Legii nr. 10/2001 constând în titluri de valoare nominală, acţiuni la societăţi comerciale şi despăgubiri băneşti se convertesc de drept în titluri de despăgubiri emise prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în numele şi pe seama Statului Român (art. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005), după o procedură special reglementată.
Ca urmare, indiferent de modul în care instanţa de apel a aplicat legea aşa cum era ea în vigoare şi de eventuala temeinicie a criticilor formulate pe calea recursurilor de faţă raportate la aceleaşi prevederi legale, prin arătatele modificări au fost înlăturate orice obligaţii în sarcina recurentelor care să decurgă din hotărârea recurată.
În consecinţă, recurentele nu mai justifică nici un interes ocrotit juridiceşte de a obţine casarea hotărârii recurate.
Asemenea interes ar fi avut numai Statul Român, în numele şi pe seama căruia urmează a se executa hotărârea atacată, însă acesta nu a exercitat calea de atac a recursului, deşi a fost parte în proces, reprezentat fiind prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru toate cele ce preced recursurile vor fi respinse în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., fiind inutil a se mai cerceta motivele invocate în dezvoltarea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de SC A. SA Slatina şi A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 4338 din 21 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 722/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 628/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
