ICCJ. Decizia nr. 722/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 722
Dosar nr. 26176/1/2005
9704/200.
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1091 din 26 noiembrie 2004 Tribunalul Suceava a admis acţiunea formulată de reclamanta D.R. în contradictoriu cu Prefectul judeţului Suceava, a desfiinţat actul emis de pârât sub nr. 889 din 5 februarie 2005, denumit de instanţă "dispoziţie" şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru o locomobilă.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanta a cumpărat în anul 1946 un gater, care la acea dată era pus în funcţiune de o locomobilă şi că acest din urmă bun, devenit imobil prin încorporare, conform art. 468 C. civ. a fost rechiziţionat la 28 decembrie 1950 în baza Decretului nr. 184/1949 fără ca proprietara să fie despăgubită după cum impunea legea, context în care reclamanta poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Prefectul judeţului Suceava, criticând sentinţa pentru două aspecte. Pe de o parte, actul contestat de reclamantă este o simplă adresă, deci un act administrativ ce putea fi cenzurat în contencios administrativ, iar pe de altă parte locomobila ce face obiectul litigiului nu este un bun imobil în accepţiunea art. 6 alin. (1) din Legea 10/2001.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 459 din 6 mai 2005 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că adresa nr. 889 din 5 februarie 2005 depusă la fila 5 a dosarului de fond nu poate fi privită ca un act administrativ întrucât a fost emisă în procedura specială prevăzută de Legea 10/2001 şi exprimă un refuz de acceptare a notificării formulate de reclamantă prin executorul judecătoresc şi, ca atare, nu poate fi cenzurată de instanţa de contencios administrativ.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de apel s-a reţinut că locomobila despre care se susţine că ar fi deservit gaterul nu se poate încadra în categoria mobilelor devenite imobile prin încorporare, iar rechiziţionarea din anul 1950 apare a fi fost făcută asupra unui bun mobil.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta D.R., în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- instanţa de apel a schimbat soluţia pe o motivare străină neţinând seama că locomobila prin destinaţia sa, aceea de a pune în mişcare şi în stare de funcţionare gaterul intră în categoria bunurilor pentru care se pot acorda măsuri reparatorii
- instanţa de apel a concluzionat că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii 10/2001 fără a administra probe pentru a stabili natura juridică a bunulu.
- instanţa, deşi nu a precizat expres, s-a plasat în situaţia în care nu a putut soluţiona cauza dedusă judecăţii pe motivul inexistenţei unor dispoziţii legale încălcând dreptul reclamantei de acces la justiţie consacrat de art. 6 alin. (1) din Convenţia CEDO.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Domeniul de aplicare al Legii 10/2001 include în primul rând bunurile imobile, astfel cum sunt definite prin art. 6 alin. (1), respectiv terenuri, cu şi fără construcţii, cu oricare din destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv.
Cu privire la bunurile mobile, măsurile reparatorii instituite de Legea 10/2001 vizează doar două situaţii limitativ prevăzute de art. 6 alin. (1), respectiv bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în construcţii şi de art. 6 alin. (2), adică utilajele şi instalaţiile preluate abuziv odată cu imobilul, cu condiţia ca acestea să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse.
Recurenta nu se regăseşte în nici una dintre aceste situaţii.
Locomobila, prin natura sa este un bun mobil, adică o maşină de forţă montată pe roţi şi acţionată cu aburi sau cu motor de benzină care serveşte la punerea în mişcare a altor maşini, ce nu poate fi încorporată într-un imobil.
Nici privită ca utilaj necesar la punerea în funcţiune a gaterului, locomobila nu poate face obiectul de reglementare al Legii 10/2001 întrucât condiţia cuprinsă în art. 6 alin. (2) al acesteia impune ca utilajul să fi fost preluat abuziv odată cu imobilul. Or, în speţă, din înscrisul depus la fila 8 a dosarului de fond nu rezultă a se fi rechiziţionat vreun imobil deservit de această locomobilă, ci doar locomobila privită ca bun mobil.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, în speţă nu era necesar a se administra alte probe deoarece instanţa de apel a stabilit corect că locomobila este un bun mobil ce nu intră în sfera de reglementare a Legii 10/2001.
Nu se poate reţine nici ultimul motiv de recurs potrivit căruia recurentei i-ar fi fost încălcat dreptul accesului liber la justiţie.
In cazul de faţă, instanţa de apel nu a refuzat judecarea pricinii pe motivul că legea nu prevede sau că este întunecată ori neîndestulătoare, ci a soluţionat cauza în raport de dispoziţiile legale în vigoare, respectiv prevederile Legii 10/2001, întrucât a fost investită cu soluţionarea unei contestaţii formulată în temeiul acestei legi, iar Legea 10/2001, astfel cum s-a arătat mai sus, nu prevede acordarea de măsuri reparatorii pentru alte categorii de bunuri mobile, în afară de cele limitativ prevăzute de art. 6 alin. (1) şi alin. (2).
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva deciziei nr. 459 din 6 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 26 ianuarie 2007, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7436/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6980/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
