ICCJ. Decizia nr. 703/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 15 octombrie 2001 C.M. a constatat în contradictoriu cu intimatul Consiliul județean Neamț, soluția adoptată cu privire la cererea sa de restituire a terenului și construcției situate în Piatra Neamț, și a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea soluției respective și restituirea în natură a imobilului.
în motivare contestatorul a arătat că, în calitate de comoștenitor de pe urma bunicului matern G.I. a adresat Consiliului județean Neamț notificarea nr. 383 din 10 august 2001, dar acesta în loc să o rezolve, a înaintat-o Prefecturii Neamț și i-a făcut cunoscut, prin adresa nr. 6393 din 21 septembrie 2001, că întrucât clădirea a fost demolată și reconstruită, urmează să i se acorde despăgubiri la propunerea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 ce funcționează pe lângă prefectură.
în drept contestatorul a invocat prevederile art. 16 alin. (3)-(5) din Legea nr. 10/2001 combinate cu prevederile art. 480-482 C. civ.
La 19 noiembrie 2001 G.A., în calitate de fiu al defunctului G.I., a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate că i se cuvine o cotă de 1 din bunul imobil, cealaltă cotă de 1 revenindu-i contestatorului C.M., nepotul pe lini maternă al autorului și, să se dispună obligarea Consiliului județean Neamț la restituirea în natură a imobilului construcție situat în Piatra Neamț, precum și a terenului în suprafață de 1500 mp aferent construcției.
în motivarea cererii de intervenție în interes propriu acesta a arătat că a promovat acțiune pentru revendicarea imobilului în temeiul art. 480 C. civ. ce formează obiectul dosarului nr. 3137/2001 al Tribunalului Neamț, judecata fiind suspendată potrivit art. 47 din Legea nr. 10/2001 și că, a adresat notificarea înregistrată sub nr. 130/2001 la Prefectura Neamț, care i-a răspuns doar contestatorului C.M. în sensul celor menționate de aceasta.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr. 24/C din 28 ianuarie 2002 a respins ca neîntemeiată contestația formulată de C.M. în contradictoriu cu intimatul Consiliul județean Neamț privind anularea măsurii de înaintare a documentației către Prefectura Neamț spre competentă soluționare.
A respins ca prematur formulat capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului și construcției situate în Piatra Neamț.
A respins ca prematur formulată cererea de intervenție în interes propriu a intervenientului G.A.
Tribunalul a considerat că adresa contestată de C.M. este doar un act prealabil emiterii dispoziției/deciziei ce nu poate fi atacat în justiție și că, partea chemată în judecată, Consiliul județean Neamț nu are calitate procesuală pasivă în cauză, această calitate având-o Prefectura Neamț ca deținător al imobilului.
Cererile contestatorului și intervenientului de restituire în natură a imobilului, au fost considerate premature și respinse ca atare.
Apelurile promovate de contestator și intervenient au fost admise de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 31 din 27 mai 2002. Ca urmare, sentința civilă nr. 24/C din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Neamț a fost desființată și s-a fixat termen pentru judecarea pe fond a cauzei, cerându-se de la Tribunalul Neamț atașarea dosarului înregistrat inițial sub nr. 3797/C/1999.
Prin decizia nr. 41 din 26 august 2002 pronunțată în judecată pe fond, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată contestația promovată de C.M., îndreptată împotriva adresei nr. 6393/2001 emisă de Consiliul județean Neamț, precum și cererea de intervenție în interes propriu având același obiect, formulată de G.A.
Pentru a pronunța decizia, curtea de apel a reținut, pe baza întregului material probator aflat la dosarul nr. 3137/C/2001 al Tribunalului Neamț, atașat că imobilul în litigiu preluat de stat prin aplicarea greșită a prevederilor Decretului nr. 92/1950 și în care au funcționat mai multe instituții, a fost reamenajat în 1985 cu scopul de a servi drept casă de oaspeți pentru conducerea statului. A fost dat în administrarea R.A.P.P.S. prin H.G.R. nr. 445/1995, dar a rămas în administrarea Consiliului județean, ca urmare a deciziei nr. 1374 din 2 septembrie 1996 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin care s-a anulat respectiva hotărâre de guvern. în considerentele deciziei s-a mai reținut că cele trei expertize tehnice separate, efectuate în dosarul Judecătoriei Piatra Neamț având ca obiect restituirea în natură a imobilului, au constatat că prin reamenajare, clădirea și-a păstrat configurația exterioară existentă la data preluării și s-a ajuns la concluzia că această clădire a fost transformată într-o asemenea măsură încât este un imobil nou în raport cu cel preluat de stat de la autorul reclamantului și respectiv intervenientului, așa încât în speță sunt aplicabile prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în astfel de cazuri măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent indiferent dacă preluarea de către stat s-a făcut cu titlu valabil sau nu.
împotriva menționatei decizii au declarat recursuri separate reclamantul C.M. (decedat la 14 noiembrie 2004, recurs continuat de moștenitorul cu același nume, filele 41-44 din dosarul de recurs) și intervenientul G.A. invocând ambii, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și arătând că decizia a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare unitară a acesteia aprobate prin H.G.R. 498/2003.
în dezvoltarea motivului de recurs invocat recurenții au susținut că în mod greșit instanța a considerat că reamenajarea imobilului prin efectuarea unor lucrări de recompartimentare, îmbunătățiri funcționale, consolidări pereți exteriori, refacere acoperiș, înlocuire tâmplărie sunt de natură a determina transformarea acestuia într-un imobil nou, în raport de cel preluat de stat, așa cum prevede pct. 18.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Recursurile sunt fondate.
Așa după cum rezultă din actele și lucrările dosarului, curtea de apel a anulat sentința pronunțată de tribunal și a procedat la judecata fondului pricinii fără a administra probe în cauza de față, ci, pe baza expertizelor tehnice separate, cu obiective diferite, efectuate de inginerii B.V., C.M.I. și C.S.V. în dosarul Judecătoriei Piatra Neamț nr. 8543/1996 având ca obiect cererile de restituire în natură a imobilului formulate de C.M., G.R.M. și G.A.
Expertiza B. având ca obiectiv identificarea și localizarea imobilului a ajuns la concluzia că acesta se află pe amplasamentul inițial păstrându-și forma și dimensiunile, construcția fiind amenajată și renovată prin executarea instalațiilor interioare de apă, canalizare, încălzire centrală, refacerea instalațiilor electrice, refacerea acoperișului (fila 99-1003 dosar 8543/1996 al Judecătoriei Piatra Neamț).
Expertiza C. având ca obiectiv, printre altele, aprecierea momentului în care au fost realizate zidurile și fundația clădirii nu a tras concluzii certe sub acest aspect, doar presupuneri, iar expertiza C. a ajuns la concluzia că imobilul actual nu este același cu cel cumpărat la data din actul de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, curtea de apel a pronunțat soluția pe baza acestor probe administrate de altă instanță, în altă cauză.
Procedând astfel, instanța a încălcat principiul nemijlocirii care guvernează procesul civil.
Potrivit art. 169 C. proc. civ. "administrarea probelor se face în fața instanței de judecată dacă legea nu dispune altfel".
într-adevăr, doar percepând probele nemijlocit instanța de judecată este în măsură să le cunoască mai bine, să le aprecieze cât mai just, așa încât să poată ajunge la pronunțarea unei soluții corecte.
în considerentele deciziei recurate, s-a mai reținut că, deși în speță organele administrative nu au prezentat autorizație de construcție, proiect de execuție, surse de finanțare ori valoarea reală a cheltuielilor, reamenajarea construcției este un fapt notoriu ce poate fi probat prin orice alte mijloace.
Legat de aceasta se impune a releva că faptele notorii sunt acele fapte cunoscute în general de toată lumea, pretutindeni, într-o țară, într-o parte a unei țări sau într-o localitate. Proba nu are ca obiect faptul însuși, care nu trebuie dovedit, ci împrejurarea că acel fapt este în general cunoscut de toată lumea de pe o întindere teritorială mai mare sau mai mică după caz. Notorietatea odată stabilită scutește partea care invocă faptul notoriu de dovada acestuia, care apare ca inutilă, de vreme ce existența acestui fapt reiese din cunoașterea lui de către toți.
Instanța se poate sprijini în soluția sa pe notorietatea dovedită a unui fapt, chiar și în cazul în care nu este vorba de aplicarea unei dispoziții legale condiționată de notorietatea acelui fapt, în măsura în care notorietatea prezumă puternic realitatea faptului, ceea ce nu este cazul în speță.
în fine, curtea de apel a conchis că prin reamenajarea de la mijlocul anilor 1980 imobilul în litigiu a fost transformat într-o asemenea măsură încât este un imobil nou, în raport cu cel preluat de stat de la autorul petenților, caz în care sunt aplicabile prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Această concluzie este total greșită, pentru că un imobil reamenajat nu înseamnă un imobil nou.
Art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 a fost explicat prin Nomele metodologice de aplicare unitară a legii aprobate prin H.G.R. nr. 498/2003, care la pct. 18.3 prevăd că, imobil nou în raport cu cel preluat, este considerat acea construcție care, prin transformările survenite, are următoarele caracteristici:
- în raport cu forma inițială i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50 % din suprafața construită inițial (etajări, sau/și adăugiri de corpuri noi pe orizontală);
- prin modificările aduse a rezultat o construcție destinată să deservească o activitate specifică (de exemplu, s-a amenajat ca sediu de bancă cu seifuri încorporate; s-a amenajat spital sau sanatoriu cu spații și dotări medicale specifice; s-au efectuat lucrări subterane cu destinație militară și pentru siguranța națională și alte asemenea).
Pct. 18.4 din Norme prevede că "Nu constituie imobil nou în raport cu cel preluat acea construcție căreia i s-a modificat compartimentarea inițială, din spații de locuit în birouri și invers, i s-au adus numai îmbunătățiri funcționale (racordări de gaze, termoficare, consolidări sau alte lucrări de întreținere curentă și altele asemenea)".
Din cele menționate se constată și reține că instanța a pronunțat o decizie nelegală și netemeinică.
Așa fiind, recursurile au fost admise, decizia recurată a fost casată, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare, ocazie cu care se vor administra probatoriile necesare stabilirii situației reale a imobilului în raport cu prevederile legale citate. Totodată, în rejudecare urmează să se stabilească dacă imobilul este în domeniul public și în caz afirmativ, prin expertiză să se facă evaluarea acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 718/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 701/2005. Civil → |
|---|
